Iubiților, în fiecare zi, Biserica deschide înaintea noastră câte o filă din cartea vie a sfințeniei. Astăzi, această filă este scrisă cu lacrimile unei mame, cu sângele unui tânăr mucenic și cu slujirea unui ierarh care a purtat în inimă turma lui Hristos.
Îi pomenim pe Sfântul Mucenic Iulian din Tars și pe Sfântul Ierarh Afrodisie, doi oameni care ne arată că Dumnezeu caută inimi statornice: una în focul prigoanei, cealaltă în osteneala păstoririi.
Sfântul Mucenic Iulian s-a născut în cetatea Anazarb din Cilicia, la sfârșitul secolului al III-lea. Tatăl său era senator păgân, iar mama sa era creștină. După moartea tatălui, mama l-a crescut în credința lui Hristos, sădind în sufletul său dragostea pentru Evanghelie și pentru viața curată.
Încă din copilărie, Iulian s-a remarcat prin înțelepciune, blândețe și evlavie. Când a izbucnit persecuția împăratului Dioclețian, avea doar optsprezece ani. A fost prins și adus înaintea dregătorului Marcian, care a încercat să-l convingă să aducă jertfă idolilor.
Timp de aproape un an, tânărul Iulian a fost purtat prin cetățile Ciliciei și supus la numeroase chinuri. A fost amenințat, bătut, înfometat și umilit. Mama sa îl urma pretutindeni, nu pentru a-l convinge să scape de suferințe, ci pentru a-l întări să rămână credincios lui Hristos.
Această mamă minunată îi spunea că suferințele sunt trecătoare, iar bucuria Împărăției este veșnică. Văzând credința fiului său, se bucura mai mult decât s-ar fi bucurat pentru orice cinste pământească.
În cele din urmă, dregătorul a poruncit ca Sfântul Iulian să fie băgat într-un sac împreună cu șerpi și nisip și să fie aruncat în mare. Astfel și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, primind cununa muceniciei.
Trupul său a fost purtat de valuri până în apropierea Alexandriei, unde creștinii l-au găsit și l-au îngropat cu mare cinste. Curând, la mormântul său au început să se săvârșească multe minuni și vindecări.
Sfântul Iulian ne arată că sfințenia nu ține de vârstă. Deși era foarte tânăr, a avut o credință mai puternică decât mulți oameni maturi. El ne învață că atunci când Hristos locuiește în inimă, omul poate birui orice frică.
Tot astăzi îl pomenim pe Sfântul Ierarh Afrodisie, unul dintre păstorii care au luminat Biserica prin înțelepciunea și sfințenia vieții lor.
Încă din tinerețe a iubit rugăciunea și învățătura dumnezeiască. A fost ales pentru slujirea preoțească datorită vieții sale curate și dragostei sale pentru oameni. Mai târziu a fost ridicat la treapta arhieriei și a devenit păstor al credincioșilor în vremuri dificile pentru Biserică.
Sfântul Afrodisie era cunoscut pentru blândețea sa, pentru grija față de cei săraci și pentru râvna cu care apăra dreapta credință. Își petrecea multe nopți în rugăciune și post, cerând lui Dumnezeu luminare pentru turma încredințată lui.
Nu căuta slava oamenilor și nici puterea lumească. Pentru el, adevărata bogăție era să vadă suflete întorcându-se la Dumnezeu. Îi cerceta pe bolnavi, îi ajuta pe cei lipsiți și îi întărea pe cei aflați în încercări.
Prin viața sa sfântă, Dumnezeu a lucrat multe minuni. Credincioșii veneau la el pentru sfat și mângâiere, iar cuvintele sale aduceau pace și întărire sufletească. După o viață întreagă de slujire și nevoință, s-a mutat în pace la Domnul, lăsând în urma sa amintirea unui păstor bun și iubitor.
Iubiților, Sfântul Iulian ne învață curajul mărturisirii și puterea credinței curate. Mama sa ne învață că cea mai mare moștenire pe care un părinte o poate lăsa copilului său este credința în Hristos.
Sfântul Afrodisie ne învață că adevărata conducere în Biserică este slujirea plină de dragoste și jertfă.
Într-o lume care caută succesul, confortul și aprecierea oamenilor, sfinții de astăzi ne amintesc că adevărata biruință este să rămânem credincioși lui Dumnezeu până la capăt.
Pentru rugăciunile Sfântului Mucenic Iulian din Tars și ale Sfântului Ierarh Afrodisie, Hristoase Dumnezeul nostru, întărește-ne în credință, luminează-ne mintea și dă-ne puterea de a Te mărturisi prin întreaga noastră viață. Amin!
