Iubiților, astăzi Biserica ne pune înainte trei chipuri de o frumusețe duhovnicească aparte: un misionar care a străbătut cetăți pentru a-L face cunoscut pe Hristos, o mamă care și-a crescut copiii pentru cer și un tânăr care a făcut din pustie loc de întâlnire cu Dumnezeu. Îl cinstim pe Sfântul Mucenic Calinic, neobosit vestitor al Evangheliei, pe Sfânta Muceniță Teodota, împreună cu cei trei fii ai săi, care au biruit focul prin credință, și pe Sfântul Mucenic Mamant, unul dintre cei mai iubiți mucenici ai Bisericii, ocrotitor al copiilor, al păstorilor și al celor care își pun nădejdea în Dumnezeu.
Privind la viețile lor, înțelegem că Dumnezeu nu caută oameni puternici după măsura lumii, ci inimi curate, gata să-I spună „da”, chiar și atunci când acest răspuns înseamnă jertfă.
Sfântul Calinic era originar din Cilicia și a trăit în vremea marilor persecuții împotriva creștinilor, în timpul împăraților păgâni din secolul al III-lea.
Încă din tinerețe și-a închinat viața vestirii Evangheliei. Nu s-a retras într-un loc liniștit pentru a-și păstra credința numai pentru sine, ci mergea din cetate în cetate, vorbind oamenilor despre Hristos. Îi durea sufletul văzând că mulți se închinau idolilor și că, de frica prigoanelor, unii creștini își pierdeau curajul.
Predica lui nu era aspră, ci plină de dragoste. Nu îi osândea pe păgâni, ci îi chema cu răbdare să descopere iubirea Dumnezeului Celui viu. Mulți, ascultându-l, primeau Sfântul Botez și își schimbau viața.
Ajungând în cetatea Ancira, a fost prins și dus înaintea dregătorului Sacerdon. Acesta a încercat mai întâi să-l cumpere cu promisiuni și onoruri, iar apoi, văzând că nu poate clătina credința lui, a poruncit să fie supus unor chinuri cumplite.
I-au pus în picioare încălțări de fier în care erau bătute cuie lungi și l-au silit să meargă astfel până în cetatea Gangra. Fiecare pas îi sfâșia tălpile, dar pe buzele lui nu se auzea niciun cuvânt de cârtire, ci numai rugăciune.
Pe drum, soldații care îl păzeau au fost cuprinși de o sete cumplită. Deși erau cei care îl loveau și îl batjocoreau, Sfântul Calinic s-a rugat pentru ei, iar Dumnezeu a făcut să țâșnească apă dintr-o stâncă. Călăii și-au potolit setea datorită rugăciunii celui pe care îl duceau spre moarte.
Ajuns la Gangra, a fost aruncat într-un cuptor aprins. În timp ce flăcările îl înconjurau, el Îl slăvea pe Dumnezeu și Îi mulțumea că l-a învrednicit să pătimească pentru numele Lui. Astfel și-a dat sufletul în mâinile Domnului, primind cununa muceniciei.
Sfântul Calinic ne învață că adevărata biruință nu este asupra vrăjmașilor, ci asupra propriei răzbunări. El a răspuns urii cu iubire și violenței cu rugăciune.
Tot astăzi o cinstim pe Sfânta Muceniță Teodota, una dintre cele mai impresionante mame din istoria Bisericii.
Era o femeie creștină din Bitinia, rămasă văduvă, care și-a dedicat întreaga viață creșterii celor trei fii ai săi în frica lui Dumnezeu. Nu și-a dorit pentru ei bogăție, putere sau slavă omenească, ci să devină fii ai Împărăției lui Dumnezeu.
În casa ei se citeau Sfintele Scripturi, se făceau rugăciuni și se vorbea despre Hristos. Copiii au crescut văzând credința mamei lor și învățând că iubirea față de Dumnezeu este mai prețioasă decât însăși viața.
În vremea persecuțiilor, Teodota a fost prinsă și dusă la judecată. Dregătorii au încercat să profite de dragostea ei de mamă, amenințând că îi vor ucide copiii dacă nu aduce jertfă idolilor.
Dar Sfânta știa că o mamă adevărată nu-și conduce copiii spre o viață lungă lipsită de Dumnezeu, ci spre viața veșnică. Cu lacrimi, dar și cu o credință neclintită, i-a încurajat să nu se teamă de moarte.
Fiii ei au rămas statornici, iar împreună cu mama lor au fost condamnați să fie aruncați într-un cuptor aprins.
Au intrat împreună în foc, dar și împreună au intrat în bucuria lui Hristos.
Sfânta Teodota este una dintre cele mai frumoase icoane ale maternității creștine. Ea ne învață că cea mai mare grijă a părinților trebuie să fie mântuirea copiilor lor și că educația în credință începe prin exemplul propriei vieți.
Îl cinstim apoi pe Sfântul Mucenic Mamant, unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Răsăritului creștin.
S-a născut în Paflagonia, în închisoare, din părinții săi creștini, Teodot și Rufina, care fuseseră arestați pentru credință. La puțin timp după nașterea lui, părinții au trecut la Domnul, lăsându-l orfan.
Pruncul a fost luat și crescut de o femeie evlavioasă și înstărită, pe nume Ammia, care i-a devenit mamă după trup și după suflet. Ea l-a crescut în dragostea pentru Hristos, iar Mamant a dovedit încă din copilărie o înțelepciune și o maturitate duhovnicească ieșite din comun.
La numai cincisprezece ani vorbea deja oamenilor despre Hristos și îi îndemna să părăsească idolatria.
Pentru aceasta a fost arestat și adus înaintea împăratului Aurelian. Fiind atât de tânăr, împăratul a crezut că îl va putea convinge ușor să renunțe la credință. Dar Mamant i-a răspuns cu o înțelepciune care i-a uimit pe toți cei de față.
A fost supus la multe chinuri, însă Dumnezeu l-a izbăvit în chip minunat. Retrăgându-se într-un munte pustiu, și-a făcut o mică chilie și și-a petrecut viața în rugăciune.
Acolo s-a petrecut una dintre cele mai frumoase minuni din viața lui. Fiarele sălbatice veneau fără teamă la el, iar cerbii, căprioarele și caprele se apropiau ca niște animale domestice. Sfântul le mulgea și împărțea laptele lor săracilor și bolnavilor care urcau până la chilia lui.
Toată creația îl recunoștea ca prieten, pentru că în el se refăcuse pacea pe care omul o pierduse prin păcat.
În cele din urmă, prigonitorii l-au găsit și l-au supus din nou la chinuri. Un ostaș l-a străpuns cu o suliță. Rănit de moarte, Sfântul Mamant s-a retras într-o peșteră, unde și-a încredințat sufletul lui Dumnezeu.
De aceea, icoanele îl înfățișează adesea călare pe un leu sau înconjurat de animale, semn al împăcării omului cu întreaga creație prin harul lui Dumnezeu.
Iubiților, Sfântul Calinic ne învață că Evanghelia nu se vestește numai prin cuvinte, ci și prin felul în care răspundem răului. El s-a rugat pentru cei care îi sfâșiau trupul și a potolit setea călăilor săi.
Sfânta Teodota ne arată că părinții sunt primii apostoli ai copiilor lor. Cuvintele ei au fost puternice pentru că erau susținute de viața ei. Ea nu le-a cerut fiilor ceea ce ea însăși nu era gata să împlinească.
Sfântul Mamant ne amintește că atunci când omul se împacă cu Dumnezeu, întreaga creație se împacă cu omul. Curăția inimii sale a adus liniște chiar și fiarelor sălbatice.
Privind la acești sfinți, înțelegem că lumea are nevoie și astăzi de oameni asemenea lor: creștini care să vestească adevărul cu blândețe, părinți care să-și crească pruncii în credință și suflete care să răspândească pacea lui Hristos oriunde ajung.
Să nu ne fie teamă de încercările vieții. Dumnezeu, Care l-a întărit pe Calinic, Care a întărit-o pe Teodota și pe fiii ei și Care l-a ocrotit pe tânărul Mamant, este Același și astăzi. El nu ne promite o viață fără cruce, ci puterea de a purta crucea împreună cu El.
Pentru rugăciunile Sfântului Mucenic Calinic, ale Sfintei Mucenițe Teodota împreună cu cei trei fii ai săi și ale Sfântului Mucenic Mamant, Hristoase Dumnezeul nostru, întărește-ne în dreapta credință, binecuvântează familiile noastre, ocrotește copiii, dăruiește-ne inimă milostivă și curaj în mărturisirea adevărului, ca, urmând pilda acestor sfinți, să Te iubim mai presus de toate și să Te slăvim împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt în vecii vecilor. Amin!
