SFÂNTUL IERARH GRIGORIE DASCĂLU, MITROPOLITUL ȚĂRII ROMÂNEȘTI, SFÂNTUL MUCENIC EUSEBIU ȘI SFÂNTUL MUCENIC GALACTION

Iubiților, astăzi Biserica ne pune înainte trei feluri de a-I sluji lui Hristos: prin cuvânt luminător, prin răbdare mucenicească și prin inimă neclintită în vreme de prigoană. Îi pomenim pe Sfântul Ierarh Grigorie Dascălu, Mitropolitul Țării Românești, pe Sfântul Mucenic Eusebiu și pe Sfântul Mucenic Galaction.
Sfântul Ierarh Grigorie Dascălu s-a născut în București, în anul 1765, primind la botez numele Gheorghe. Din tinerețe a iubit cartea, rugăciunea și viața curată. A intrat în monahism la Mănăstirea Neamț, unde s-a format în duhul paisian, învățând că adevărata știință nu este cea care umple mintea de mândrie, ci cea care coboară lumina în inimă.
A fost numit „Dascălu” pentru dragostea lui față de învățătura Sfinților Părinți și pentru osteneala de a traduce și răspândi cărți folositoare sufletului. A înțeles că un popor fără carte duhovnicească se usucă pe dinăuntru, iar un păstor adevărat nu hrănește doar trupurile, ci și mințile și inimile oamenilor.
În anul 1823 a fost ales Mitropolit al Țării Românești. Nu a primit această slujire ca pe o cinste, ci ca pe o cruce. A sprijinit școlile, a încurajat tipărirea cărților bisericești și a purtat grijă de cler și de credincioși. Deși era mitropolit, a rămas monah în inimă: smerit, simplu, rugător și apropiat de cei necăjiți.
A cunoscut și nedreptatea exilului, fiind îndepărtat pentru o vreme din scaunul său, dar nu s-a răzvrătit și nu și-a pierdut pacea. A purtat încercarea cu răbdare, știind că Dumnezeu curăță prin suferință pe cei care Îl iubesc. S-a mutat la Domnul în anul 1834, lăsând Bisericii pilda unui ierarh luminat, care a unit cultura cu smerenia și păstorirea cu rugăciunea.
Tot astăzi îl pomenim pe Sfântul Mucenic Eusebiu, mărturisitor al lui Hristos în vreme de prigoană. El a trăit într-o lume în care creștinul era silit să aleagă între liniștea trecătoare și adevărul veșnic.
Adus înaintea judecătorilor, i s-a cerut să jertfească idolilor. Dar Eusebiu nu și-a plecat sufletul înaintea celor fără de viață. A mărturisit că Hristos este Dumnezeul cel viu, pentru Care merită să pierzi totul.
A fost chinuit, batjocorit și amenințat, dar nu s-a lepădat. Trupul îi era rănit, dar sufletul îi rămânea senin. În cele din urmă a primit cununa muceniciei, arătând că omul credincios poate fi învins în ochii lumii, dar biruitor înaintea lui Dumnezeu.
Tot astăzi îl pomenim pe Sfântul Mucenic Galaction. Și el a ales să nu-și vândă credința pentru viața trecătoare. În fața prigonitorilor a rămas statornic, mărturisind că nici chinurile, nici moartea nu-l pot despărți de Hristos.
Sfântul Galaction ne arată că tăria credinței nu stă în vorbe mari, ci în clipa încercării, când omul rămâne cu Dumnezeu chiar dacă pierde tot sprijinul lumii. A răbdat suferința cu rugăciune și și-a dat sufletul Domnului, intrând în ceata mucenicilor.
Iubiților, Sfântul Grigorie Dascălu ne învață să iubim cartea sfântă, rugăciunea și slujirea luminată. Sfântul Eusebiu ne învață să nu ne plecăm înaintea idolilor lumii. Sfântul Galaction ne învață statornicia inimii care nu se leapădă de Hristos.
Astăzi idolii nu mai sunt mereu din piatră, dar au chip de mândrie, bani, frică, imagine și compromis. De aceea, sfinții de astăzi ne cheamă să ne păstrăm credința curată și inima vie.
Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Grigorie Dascălu, ale Sfântului Mucenic Eusebiu și ale Sfântului Mucenic Galaction, Hristoase Dumnezeul nostru, luminează-ne mintea, întărește-ne credința și ajută-ne să Te mărturisim prin viața noastră. Amin!