Doamne ajută, dragilor! Astăzi Biserica ne pune înainte două chipuri strălucitoare ale sfințeniei: o tânără fecioară care a biruit puterea păgânilor prin credința sa neclintită și un ierarh care și-a închinat întreaga viață slujirii lui Dumnezeu și păstoririi credincioșilor. Îi cinstim pe Sfânta Mare Muceniță Marina, una dintre cele mai iubite mucenițe ale creștinătății, și pe Sfântul Ierarh Eufrasie, Episcopul Ienopolei, păstor înțelept și mărturisitor al adevărului.
Astăzi o cinstim pe Sfânta Mare Muceniță Marina, care a trăit la sfârșitul secolului al III-lea, în cetatea Antiohia Pisidiei, în vremea cumplitei prigoane a împăratului Dioclețian.
Tatăl ei era preot păgân, iar mama sa a trecut la Domnul când Marina era încă foarte mică. A fost crescută de o femeie creștină din apropierea cetății, care i-a sădit în inimă dragostea pentru Hristos și i-a vorbit despre Evanghelie. Astfel, încă din copilărie, Marina a înțeles că adevărata comoară a omului este credința.
Pe măsură ce creștea, frumusețea ei trupească era întrecută de frumusețea sufletului. Și-a închinat fecioria lui Hristos și a hotărât să nu aibă alt Mire decât pe Domnul.
Într-o zi, pe când păștea oile, a fost văzută de dregătorul Olibrie. Fermecat de frumusețea ei, acesta a dorit să o ia de soție. Aflând însă că este creștină, i-a cerut mai întâi să se lepede de Hristos și să aducă jertfă idolilor, făgăduindu-i bogății, cinste și viață împărătească.
Sfânta Marina a răspuns cu liniște și cu putere:
„Împărăția pe care mi-o făgăduiești este trecătoare; eu Îl iubesc pe Hristos, Împăratul Cel veșnic.”
Mâniat, Olibrie a poruncit să fie bătută fără milă. Trupul ei a fost sfâșiat cu gheare de fier, ars cu făclii și aruncat în temniță. Acolo, Dumnezeu a întărit-o în chip minunat.
Tradiția Bisericii păstrează faptul că în temniță diavolul a încercat să o înfricoșeze, luând chip înfricoșător de balaur. Dar Sfânta Marina, însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci și chemând numele lui Hristos, a biruit toate uneltirile vrăjmașului. Această imagine a făcut ca ea să fie reprezentată în icoane ținând sub picioare balaurul, simbol al biruinței asupra diavolului și asupra păcatului.
A doua zi a fost supusă altor chinuri. A fost aruncată într-un vas cu apă pentru a fi înecată, însă Dumnezeu a prefăcut acea încercare într-un semn al harului. O lumină cerească a strălucit peste ea, iar mulți dintre cei care priveau au crezut în Hristos, mărturisind că Dumnezeul Marinei este Dumnezeul cel adevărat.
În cele din urmă, Sfânta și-a plecat capul sub sabia călăului, primind cununa muceniciei. Avea doar cincisprezece ani, dar credința ei a fost mai puternică decât toate puterile lumii.
Tot astăzi îl pomenim pe Sfântul Ierarh Eufrasie, Episcopul Ienopolei, unul dintre păstorii luminați ai Bisericii din primele veacuri creștine.
A fost episcop al cetății Ienopole din Paflagonia, în Asia Mică, și și-a închinat întreaga viață propovăduirii Evangheliei și păstoririi credincioșilor. Într-o vreme în care Biserica se întărea după încetarea marilor persecuții și trebuia să răspundă noilor provocări ale ereziilor, Sfântul Eufrasie a fost un păstor plin de înțelepciune și discernământ.
Nu a căutat niciodată cinstea arhierească pentru sine, ci a înțeles că episcopul este, înainte de toate, slujitor al lui Hristos și tată al poporului credincios. Îi cerceta pe cei bolnavi, îi ajuta pe cei săraci și îi întărea pe cei șovăitori în credință.
Prin viața sa curată și prin cuvântul său blând, a întors pe mulți la Dumnezeu. Era cunoscut pentru dragostea față de rugăciune și pentru grija pe care o purta clerului și monahilor, îndemnându-i să rămână statornici în dreapta credință și în viața sfântă.
Tradiția îl amintește ca pe un ierarh făcător de pace, care a știut să unească fermitatea în apărarea adevărului cu blândețea față de oameni. După o viață întreagă închinată slujirii Bisericii, s-a mutat în pace la Domnul, lăsând credincioșilor pilda unui păstor bun, care și-a iubit turma până la sfârșit.
Iubiților, Sfânta Marina ne învață că adevărata putere nu stă în vârsta omului, ci în credința lui. O copilă a biruit un imperiu pentru că nu și-a clătinat nădejdea în Hristos. Sfântul Eufrasie ne învață că păstorirea nu înseamnă stăpânire, ci slujire. Episcopul adevărat este acela care își poartă poporul în rugăciune și își dă viața pentru el.
Sfânta Marina a biruit prin curăție și curaj. Sfântul Eufrasie a biruit prin înțelepciune și dragoste. Amândoi ne arată că orice creștin, fie tânăr, fie bătrân, fie mirean, fie slujitor al altarului, este chemat să fie mărturisitor al lui Hristos.
Și noi trăim într-o lume care încearcă adesea să ne despartă de Dumnezeu, nu prin sabie, ci prin indiferență, comoditate și uitare. Sfinții de astăzi ne cheamă să rămânem statornici, să ne păstrăm curăția inimii și să nu ne rușinăm niciodată de Evanghelie.
Pentru rugăciunile Sfintei Mari Mucenițe Marina și ale Sfântului Ierarh Eufrasie, Episcopul Ienopolei, Hristoase Dumnezeul nostru, întărește-ne în credință, păzește-ne curați în suflet și în trup, dă-ne curaj în mărturisire și înțelepciune în slujirea aproapelui, ca împreună cu toți sfinții să Te slăvim în vecii vecilor. Amin!
