Iubiților, astăzi Biserica ne pune înainte patru chipuri de sfințenie, fiecare luminând într-un fel aparte calea către Împărăția lui Dumnezeu. O cinstim pe Sfânta Mare Muceniță Chiriachi, fecioara care și-a pecetluit dragostea pentru Hristos cu sângele său; pe Sfântul Cuvios Acachie, model al ascultării și al răbdării monahale; pe Sfântul Cuvios Toma din Maleon, ostașul devenit pustnic și făcător de minuni; și pe Sfântul Mucenic Evanghel, Episcopul Tomisului, unul dintre marii mărturisitori ai credinței pe pământul Dobrogei.
Mai întâi o cinstim pe Sfânta Mare Muceniță Chiriachi, una dintre cele mai iubite mucenițe ale Bisericii.
S-a născut în cetatea Nicomidiei, în vremea împăratului Dioclețian, din părinți creștini, Dorotei și Evsevia. Aceștia ajunseseră la bătrânețe fără să aibă copii și s-au rugat îndelung lui Dumnezeu să le dăruiască un prunc. Fiica lor s-a născut într-o zi de duminică, iar pentru aceasta i-au pus numele Chiriachi, care în limba greacă înseamnă „a Domnului” sau „cea închinată Domnului”.
Încă din copilărie, părinții au crescut-o în credință și în dragoste față de Hristos. Pe măsură ce creștea, frumusețea trupului era întrecută de frumusețea sufletului. Mulți tineri de neam ales au cerut-o în căsătorie, însă Sfânta le răspundea că și-a logodit viața cu Mirele cel Ceresc și că nimeni nu o va despărți de Hristos.
În timpul marii prigoane, Chiriachi împreună cu părinții ei au fost aduși înaintea dregătorului. Au fost bătuți și chinuiți pentru că au refuzat să jertfească idolilor. Părinții ei și-au dat sufletele în temniță, iar Sfânta Chiriachi a fost dusă din cetate în cetate, fiind supusă la chinuri tot mai grele.
A fost bătută cu toiege, întinsă pe roată, arsă cu făclii și aruncată într-un cuptor încins, dar Dumnezeu a păzit-o nevătămată. A fost aruncată și la fiarele sălbatice, însă acestea s-au plecat înaintea ei fără să-i facă vreun rău. Prin toate aceste minuni, mulți păgâni au crezut în Hristos.
În cele din urmă, după ce s-a rugat lui Dumnezeu și și-a încredințat sufletul în mâinile Lui, și-a plecat capul sub sabie, primind cununa muceniciei. Ea rămâne până astăzi icoana fecioriei curate, a curajului și a iubirii neclintite față de Hristos.
Tot astăzi îl pomenim pe Sfântul Cuvios Acachie, unul dintre marii părinți ai monahismului răsăritean.
Din tinerețe a ales viața călugărească și s-a nevoit în ascultare, post și rugăciune. Nu și-a dorit nici cinste, nici dregătorii, ci numai să-și curețe inima pentru a deveni locaș al harului lui Dumnezeu.
Era cunoscut pentru tăcerea sa, pentru smerenia adâncă și pentru ascultarea desăvârșită față de stareț și de frați. Primea orice osteneală fără să murmure și socotea că adevărata libertate se dobândește atunci când omul renunță la voia proprie.
Ani de-a rândul și-a petrecut nopțile în priveghere și rugăciune, iar zilele în muncă și slujirea obștii. Dumnezeu l-a învrednicit de darul înainte-vederii și al vindecării celor bolnavi, însă el își ascundea cu grijă aceste daruri, fugind de slava oamenilor.
Viața lui ne amintește că sfințenia nu se dobândește prin fapte zgomotoase, ci prin credincioșie în lucrurile mici, prin ascultare și prin smerenie.
Tot astăzi îl cinstim pe Sfântul Cuvios Toma din Maleon, unul dintre cei mai mari pustnici ai secolului al X-lea.
Înainte de a deveni monah, Sfântul Toma a fost un vestit general al armatei bizantine. A cunoscut onoarea, bogăția și puterea, dar toate acestea nu i-au adus pacea inimii. Înțelegând că adevărata biruință este asupra propriilor patimi, a părăsit cariera militară și s-a retras în Muntele Maleon, din Asia Mică.
Acolo a trăit ani îndelungați în aspră nevoință, hrănindu-se cu puțin, petrecând în rugăciune și priveghere și luptând împotriva ispitelor. Dragostea lui pentru Dumnezeu era atât de mare, încât întreaga sa viață devenise o neîncetată rugăciune.
Dumnezeu i-a dăruit harul facerii de minuni. Vindeca bolnavii, alunga duhurile necurate și îi întărea pe cei care veneau la el cu credință. Cu toate acestea, Sfântul Toma rămânea smerit, spunând că toate minunile sunt lucrarea lui Dumnezeu, iar omul nu este decât un vas al harului.
Prin viața sa, ne învață că adevărata victorie nu este asupra vrăjmașilor din afară, ci asupra mândriei, egoismului și păcatului din propria inimă.
Tot astăzi îl pomenim pe Sfântul Mucenic Evanghel, Episcopul Tomisului, unul dintre păstorii și mărturisitorii Bisericii din vechea Sciție Mică, pământul Dobrogei de astăzi.
În vremurile prigoanelor împotriva creștinilor, Sfântul Evanghel păstorea Biserica Tomisului cu multă înțelepciune și dragoste. Îi întărea pe credincioși în dreapta credință, îi încuraja pe cei înfricoșați și îi pregătea pe mulți pentru mărturisirea lui Hristos.
Chemat înaintea dregătorilor, a refuzat să aducă jertfă idolilor și a mărturisit cu îndrăzneală că numai Hristos este Domn și Dumnezeul adevărat. Pentru aceasta a fost supus la chinuri și, în cele din urmă, și-a pecetluit credința prin moarte mucenicească.
Prin sângele său a sfințit și mai mult pământul Dobrogei, care a dat Bisericii numeroși martiri și ierarhi mărturisitori încă din primele veacuri creștine.
Iubiților, Sfânta Chiriachi ne învață să-L iubim pe Hristos mai presus decât orice lucru al lumii. Sfântul Acachie ne arată că ascultarea și smerenia nasc adevărata libertate. Sfântul Toma din Maleon ne învață că biruința asupra propriei inimi este mai mare decât orice victorie pământească. Sfântul Evanghel ne amintește că dreapta credință trebuie mărturisită cu curaj, chiar și atunci când aceasta cere jertfă.
Privind la acești sfinți, înțelegem că Dumnezeu cheamă oameni din toate stările vieții: fecioare, monahi, ostași și ierarhi. Ceea ce îi unește este iubirea lor neclintită pentru Hristos și hotărârea de a nu-L părăsi nici în fața suferinței, nici în fața morții.
Să le urmăm credința, răbdarea și smerenia, pentru ca și noi să devenim mărturisitori ai lui Hristos prin viața noastră de fiecare zi.
Pentru rugăciunile Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi, ale Sfântului Cuvios Acachie, ale Sfântului Cuvios Toma din Maleon și ale Sfântului Mucenic Evanghel, Episcopul Tomisului, Hristoase Dumnezeul nostru, întărește-ne în credință, dă-ne curaj în mărturisire, smerenie în suflet și dragoste statornică față de Tine, ca împreună cu toți sfinții să dobândim bucuria Împărăției Tale celei veșnice. Amin!

DARIUS A MÂNCAT PRIMA ÎNGHEȚATĂ DIN VIAȚA LUI!
Măi dragilor, iubiților, ia priviți aici minune mare! Până mai ieri, pentru voinicul nostru Darius, orizontul se termina fix unde se terminau hârtoapele din sat. Iar la capitolul „meniul zilei”, mama oftat-a mereu cu milă, întrebându-se cum să mai facă




