Hristos S-a ÃŽnălÈ›at, Veronica! Draga noastră Veronica, a trecut un an È™i patru luni de când te-ai înălÈ›at cu sufleÈ›elul tău bun la Cer È™i – am vrea să È™tii că nu te-am uitat, cum nici Valentin È™i nici ceilalÈ›i pui ai tăi nu te pot uita.
Atunci când spunem în faÅ£a marii despărÈ›iri că “nu te vom uita niciodată” făgăduim de fapt Cerului întreg că ne-am legat cu cuvântul, mintea È™i sufletul de Hristos Domnul È™i de lumea cu bucurii nepieritoare.Cu Veronica È™i cu multe alte mame ne-am legat încă un pic inima de Raiul în care o mamă se ridică È™i încercam să zidim, aici, pe pământ, un rai al copiilor rămăși în urmă. Ziua Eroilor este pentru noi È™i ziua mamelor eroine. Astăzi, am fost cu Valentin la mormântul mamei lui.
Când a plecat Veronica, avea doar 2 anișori. Acum, după încă un an și patru luni, el știe că acolo la Doamne, Doamne e MAMA. Cu greu te poți abține să nu izbucnești în plâns atunci când Valentin își deschide larg brațele mici spre a mă îmbrățișa, ca mai apoi să alerge zambind spre crucea Veronicăi.
O îmbraÈ›iÈ™ează plăpând, ca È™i cum nu ar vrea să o trezească È™i murmură uÈ™or în glas îngeresc:”O ‘BESC PE MAMA!”