Mă tot frământă zilele și nopțile astea gânduri cu privire la unire.

Mă tot frământă zilele și nopțile astea gânduri cu privire la unire.
Cum se face, deci, că de la Prima Unire pana la Unirea de la Alba Iulia au trebuit să se scurgă aproape 60 de ani?
Ungurii să fi fost de vină? Habsurgii? Sau mai degrabă ardelenii noștri, binecunoscuți pentru viteza de reacție?
Eu zic că dacă puneau boierii un rege moldovean sau oltean, până la 1918 se unea cu patria mamă toată Europa și, de ce nu, chiar și cele doua Americi.
De unde ideea aceasta?
Păi, dacă într-o singură zi unim la CEDC nu mai puțin de 61 de “mari” români, fă-le “adunare” în buricul targului, dă-le de mâncat și de băut, le umplem ranițele cu merinde, îi conducem în lupta cu ecuațiile, teoremele, frazele și toate virgulele posibile, asta-i treabă adevărată de divan ad-hoc cu rezultate serioase!
Să faci o altă… “șădință peste șăizăși di ani, ar și o nica tătî pintru aldi noi”.
Că fără ajutorul Părintelui Ceresc, jertfa profesorilor, voluntarilor, donatorilor și transportatorilor noștri dragi, precum și fără amestecul puterilor străine de la Amazon, am fi rămas uniți doar în cuget fără simțiri, asta-i alta socoteală moldavă.
Dacă am sau nu dreptate, veniți sa ne sfătuim în comentarii sau distribuire, și, dacă se poate, cu câteva zeci de porții de pizza virtuale în contul nostru sau în visteria bisericuței.
Ce să-i faci, familie mare, cheltuieli pe măsură, venituri mici, iar distracția costă (și nu puțin).
Hai să dăm mâna cu mâna, cu Dumnezeu împreună!
#glasulvietii