Credeți că avem prea mult timp liber? Eheeee…nici pe departe.

Credeți că avem prea mult timp liber? Eheeee…nici pe departe. Pe lângă cei 1700 de copii pe care mai trebuie să-i îmbrăcăm de Paște, toate celelalte proiecte ale noastre își continuă cursul firesc. Nu punem niciodată pauză. Toate proiectele le derulăm concomitent, căci mamele și copilașii au nevoie de sprijinul nostru continuu și nu doar ocazional.

Astăzi este vineri. Am început de ieri să pregătim pachetele ce le oferim încă de dimineață mamelor ce vin în fiecare vineri pe Drumul Speranței. În alt colț al Bisericii noastre se lucrează intens la listele de copilași în căutare de îngeri păzitori, iar în teren…ohoooo…cât e de muncă pe teren.
Casa Mariei de peste Prut, cu mila Domnului, a ajuns deja la finisaje. De câteva zile adunăm kilometri în portofoliu și ne umplem pașaportul de ștampile mergând spre Costulenii Basarabiei. Cum vremea de afară ține cu noi, dăm bice cailor putere și încordăm brațele pricepute pentru a finaliza până de Paște, Casa Mariei, ce o va adăposti împreună cu cei patru copilași abandonați de tată. Pe unii încercăm să-i îmbrăcăm în haine noi, iar pe alții să-i mutăm în casă nouă.
Despărțiți doar de o apă, tot pe pământ românesc lucrăm, pentru oferi o rază de speranță, un acoperiș deasupra capului și un cămin cald, unor frățiori români încercați de viață, dar vrednici și puternici. Adevărați români!