ȘTIRI

Visul Petruței
Zilele viitoare Petruța, un copil de zece din Iași, ar trebui să meargă să-și facă dosarul pentru a se înscrie la una din cele mai prestigioase școli din România. Odată admisă acolo (la școala nenumită de noi din motive lesne de înțeles), i se vor deschide o mulțime de ferestre către viitor: aviație, poliție, apărare, justiție etc. Cu alte cuvinte, un copil minunat urmează să ia cu asalt prima și, poate, cea mai importantă baricadă din viața sa.
Vă imaginați,desigur, ce înseamnă pentru o familie un astfel de demers: profesori meditatori, vitamine, cazare și masă pe perioada testărilor și a examenelor, ore întregi de așteptat în mașină de către părinți și emoții până la disperare pentru cei dragi.
Dacă v-am spune că eroina noastră de astăzi nu-și permite nici pe departe luxul de a visa la așa ceva, ne credeți pe cuvânt? Sau ba? Și știți de ce?
Să le luăm pe rând:
1. Frații. Familia Petruței este compusă din încă 4 frați, iar al cincilea se va naște peste câteva zile. Toți (mai puțin cel din burtică, despre care nu avem decât informații ecografice), unul și unul. Primii la școală, primii la Biserică, primii la treabă, oriunde este nevoie. Doar că bugetul alocat creșterii și educației lor este mereu … în criză.
2. Părinții. În cazul în care căutați doi oameni harnici, credincioși și modești, cu familie frumoasă drept model pentru zilele noastre, aceștia nu sunt alții decât părinții Petruței. Neșansa lor vine din faptul că pregătirea pentru viață nu i-a ajutat să-și găsească locuri de muncă bine plătite, încât cred vă imaginați ce înseamnă salarii minime pe economie, chirii și întreținere de capitală europeană și cheltuieli pe măsură.
3. Casa. Un apartament modest, dar foarte curat și luminos, prin chipurile celor care sălășluiesc în el. Dacă nu ți-ar atrage atenția lista cu multe cifre ale datoriilor de la chirie și întreținere de la parter, ai spune că te afli într-un colț de Rai. Și poate așa este, mai puțin pentru Gabi și Ioana, părinții, și, desigur, pentru Petruța care este destul de mare pentru a pricepe că problema lor materială nu poate avea curând o rezolvare.
Pe scurt acum, situația nu e deloc roză. 250 de milioane de lei vechi datorii la întreținere și chirie pentru o familie exemplară, care se străduiește din răsputeri să facă față cheltuielilor, reprezintă de fapt obstacolul care o împiedică pe Petruța să se viseze aviator, polițist, general de armată sau judecător. Toți cei dragi ai ei știu că poate fi orice își dorește.
Noi o putem ajuta să viseze?
Îi putem dărui speranță?

PETRIȘOR
Sa va prezint ultima cucerire?
De câteva săptămâni ne tot dă târcoale, alături de mamă, mai ales când bunicul alcoolic se trezește stăpânul universului în care s-a născut și a crescut.
Astăzi i-am promis că îl vom duce la o căsuță numai a lui. Iar când un pui de om de doar 2 anișori așteaptă să termin de citit ,, Cartea lui Doamne Doamne”(pomelnicele) pentru a primi bucatica de ciocolată, nu ai cum sa nu te ții de promisiune.
Știm că viața pare uneori grea, dar cu oameni ca Petrișor, chiar e frumoasă!
Domnul Hristos să ne acopere cu dragostea Sa!

Bună dimineața și o zi minunată să vă dea Dumnezeu! Astăzi începem munca numai cu vesti bune de la mai marii neamului În primul rând trebuie apreciat efortul celor din guvern, probabil, care au rânduit ca, dacă tot le facem treaba, să ne mai dea niște firmituri nouă, ONG-iștilor. Fără supărare pentru opoziție, dar 3,5 chiar contează. În al doilea rand, vorbește întreaga țară despre propunerea Primariei Iași de a se interzice promovarea spurcaciunii și depravarii tinerilor prin cunoscutele firme de videochat și mașinile lor plasate, în așa fel încât să îți fie greață, lângă școli și Biserici. Lucru bun, fără îndoială, dar apare o chestiune ce trebuie discutată: 2.000 de lei, amendă, pentru niște proxeneți ce batjocoresc tinerețea și inocența unei generații cu acte în regulă, nu e cam puțin?

Știți cât costă societatea reabilitarea unei tinere obligate de foame, să se batjocorescă în fața bolnavilor și obsedatilor?

Domnule Primar, vă rog eu, dați-le zeci de mii de euro, poate propunem Parlamentului câțiva ani de pușcărie, pentru că, cu 2, 3 mii de lei, sigur nu vor renunța!

Nu uitați de formular!

Intrați pe www.glasulvietii.ro și urmați instrucțiunile. Domnul să vă dăruiască bucurii nepieritoare!

Știu că vă veți supăra pe mine (în special iubitorii de săniuțe și de schiuri), dar, nu mai pot, trebuie să mărturisesc și acest adevăr: iubesc iarna aceasta!
De ce?
1. Păi, am mai fi avut noi ieșenii atâția bolizi BMV pe cap de locuitor, cum nu găsești nici în Munchen? Ne-am fi rupt gâtul după niște pârlite de elicoptere și vreo doi lunetiști și cam atât. La un moment dat, când am văzut filmarea de pe 24, și mai ales cand m-a oprit poliția la intersecție să treacă domnul Orban, crezut ca se filmează un nou episod din „Fast and Furios” . Noroc cu domnul președinte, nu că nu-i prea ies cascadoriile.
2. Cum zăpezii îi plac temperaturile cu minus, iar astfel de cifre iubesc lemnul și focul, eu o spun de-a dreptul: nu vreau zăpadă! Vă imaginați că stiva asta de lemne ar fi fost de vreo două ori mai înaltă, iar eu, cum bine știți, am rău de înălțime, mă mai pot juca eu dea Rambo? Sau dea Drujbă – Man? Ba!
3. Și-ar mai fi o chestiune… Ce atâta autostrada, măi fraților! Dacă pe mine mă costă sute de milioane o gramăzoaie de lemne pentru vreo sută-două de familii, săracii de austrieci la cât ar fi plătit pentru fiecare cioată din curțile noastre, ar fi rămas fără nici un sfanț în buzunar. Camioane au, motorină le-am dat pe gratis, dacă le facem și drumuri până la pădure, le luăm tot, până și gunoiul.
În rest, să vă dăruiască Domnul Iisus Hristos numai bucurii, căldură în suflet și unitate alături de cei dragi!

Am și eu o mare rugăminte pentru ministrelul sau ministrița învățământului de săptămâna aceasta. Decât să ascultați pe la uși „Povestea lui Harap-Alb” și să o televizați drept „Ursul păcălit de vulpe”, puneți mai degrab’ mâna pe lege, pe carte și pe tastatură (că pixuri sigur nu mai folosiți) și transpirați un pic și pentru copii, că dacă tot vă plătește țara cu bănuți frumoși, faceți treabă, nu circ.
Acum, revenind la Harap-Alb, aș vrea să știți că ieri, murind de plictiseală, toată ziulica am umblat cu Strâmbă-Lemne prin pădurile bântuite de balauri, dar nici urmă de Hrebenciuc.
Cu ajutorul lui Gerilă, am prins vreo doi zmei mai dolofănei și i-am încărcat de le-am rupt șalele cu sute de coți de lemn și am purces spre conițele Împăratului Roș, care tremură de frig.
De ce? Pentru că Balaurul cel Mare din țara cu munți până la cer și cu zăpezi veșnice, îl fură pentru bălăurașii lui spre a le face tronuri, baldachine și conace călduroase, ca mai la vară să se tolănească la umbră, în timp ce Feții mei frumoși și Ilenele Cosânzene se vor prăpădi de zapuseală.
Amu, că lungă-i calea până la Conițe și plină de primejdii, o știm cu toții.
Așa că, dacă mai sunt albinuțe și furnicuțe ce vor să dăruiască câte o aripioară tare de folos la vreme de necaz, nu zicem nu! Mai ales că din tolba noastră-i mai tot timpul goală si multe povești trebuie să mai ducem la copiii noștri dragi.
Și am încălecat pe o șa de lemne (sau două) și v-am spus povestea mea!
Domnul Iisus Hristos să vă veselească și să vă încălzească!

Te-ai săturat de durerile de cap de dinainte și de după ziua ta? Știi foarte bine la ce mă refer. Vine ziua ta onomastică sau cea aniversară. Este nevoie de o locație specială, ai nevoie de o listă cu așezarea la mese. Ai nevoie de un meniu adecvat, cu sau fără colesterol, cu sau fără zahăr, cu sau fără alcool, cu sau fără manele.
Nu mai vorbim de efortul, de multe ori inutil, al celor dragi, chemați la masa ta, de a-ți găsi cadoul potrivit. Apropo. Câte cămăși mai mari cu 2 numere, câte eșarfe cu culori imposibile și câte bibelouri mai aveți prin debarale sau prin balcoane păstrate pentru că nu vă îndurati sa le aruncați, dar nici nu le veți folosi vreodată.
Am atins punctul sensibil, așa-i?
Atunci, hai să vorbim deschis.
Vreți să sărbătoriți acel moment special din viața dumneavoastră sau a familiei într-un mod minunat? Vreți să zburați de fericire zile în șir după ,, petrecere ” și să uitați pentru totdeauna de mahmureală, dureri de ficat sau de fiere, insomnie și de toate discuțiile și comentariile inadecvate?
Veniți atunci să petrecem împreună cu cele 50 de suflețele de la C. E. D. C.
Cum vine asta?
Foarte foarte simplu. De ziua ta, dăruiește un prânz, un tort și poate măcar un pahar de suc copiilor noștri de la C. E. D. C.
Îți garantăm adevărata bucurie!
Dumnezeu să vă binecuvânteze, ani mulți și fericiți!

Când telefoanele sunt lăsate să crape de invidie pentru că lecturile și meditațiile le-au luat locul în sufletele copiilor…

Când Feții Frumoși și Ilelenele Cosânzene de la CEDC îmi oferă o astfel de scrisoarea, astăzi, în Duminica recunoștinței, sincer, nu știu ce să mai cred.
Oare ce poznă or mai fi făcut sau ce minuni de note au mai luat pe la teste și evaluări?
Dar, chiar de-ar fi să fie așa, nu poți să nu lăcrimezi de fericire, văzând cum bunatatea, smerenia si recunoștința devin cele mai frumoase flori în buchetele sufletești ale unor copii atât de dragi, în care merită să investim atât cât ne vor ține puterile.
Vă mulțumesc și vă iubesc, dragi copii!
Vă mulțumesc din suflet, dragi prieteni, pentru că ne ajutați să facem Oameni Mari!
Domnul Iisus Hristos să vă binecuvânteze!