Bucurii pentru trei surioare

bucurii-pentru-trei-surioare  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

La Depozitul de Fapte Bune ne-am întâlnit și cu aceste trei surioare care s-au minunat de lucrurile frumoase pe care le-au primit.

Le-am oferit ghiozdane, ghetuțe din piele, blugi, tricouri, geci, produse de igienă ca să fie în rând cu toți colegii lor mai înstăriți, să fie curate și demne și fericite.

Fetele provin dintr-o familie cu mari probleme, în special financiare, dar din mijlocul căreia nu lipsește iubirea.

Cele două fete mai mari, Elena Petronela, de 12 ani și Cornelia Florentina, de 9 ani, o copleșesc cu dragoste pe mezină, Nicoleta, singura cu ochi de ciocolată, care merge deja la grădiniță la cei 4 ani și jumătate.

Mai avem 10.228 de copii la fel de frumoși, de isteți pe care noi ne străduim să-i ridicăm din sărăcie. Le oferim tot ce au nevoie pentru a-i vedea OAMENI MARI.

Dar singuri nu reușim. Avem o grămadă de datorii, ne trebuie donatori pentru încă 2.057 de copilași și mai avem zeci de proiecte începute, care trebuie duse la capăt.

Veniți alături de noi?

MERGEM MAI DEPARTE?

DĂRUIM SPERANȚĂ?

Alegeți un copil din LISTĂ și susțineți-l!

Băieții vor o casă pentru fratele lor

foto-casa-pentru-un-prunc  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Un prunc urmează să vină zilele acestea pe lume, dar locul în care va trebui să-și petreacă prima perioadă a vieții cu greu poate fi considerat locuință, cu greu poate deveni „acasă”.

Pereții par a fi grămezi uriașe de moloz colorat cu spărturi în loc de uși și ferestre. Pe unul dintre ei este fotografia unui băiețel, cel mai mare al familie, care de cinci ani este în brațele Domnului, în Cer.

Cosmin Mihăiță a murit pe când avea doar 10 ani. Era fericit, cum sunt de obicei copiii săraci, și își dorea să asculte muzică. Și-a improvizat o boxă pe care a conectat-o la un fir electric, s-a curentat și a murit pe loc.

Pierderea unui copil este o mare nenorocire. Mama L-a rugat atunci pe Dumnezeu să o ajute să meargă înainte, iar El s-a întors cu fața spre ea și a binecuvântat-o cu alți prunci.

Au mai venit pe lume de atunci cinci băieți: Vlăduț Petru (13 ani), Ionuț Adrian (12 ani), Ovidiu Alexandru (10 ani), Ion Eduard (7 ani), Luis Andrei (4 ani). Iar mama va naște în câteva zile alt băiețel căruia nu i-a ales numele.

Dincolo de faptul că pereții sunt la un pas de prăbușire, nu există în casă o sobă care să le ofere căldură micuților. Iar prin acoperiș plouă.

Când am văzut condițiile acestea inimaginabile pentru cei mai mulți dintre noi în care trăiesc acești oameni, ne-am și apucat de lucrări. Familia vrea o cameră normală în care să stea copiii. Noi o vom amenaja, vom construi o sobă bună așa cum își dorește mama, care să treacă printr-un perete și să încălzească și bucătăria, în care va fi o plită pe care va face mâncare, și locul în care vor sta băieții.

Materialele de construcție nu sunt gratuite, dar nu am avut timp de pierdut. Un nou-născut nu poate fi adus în acea coșmelie.

Apelăm, din nou, la bunăvoința dumneavoastră. Noi nu avem fonduri inepuizabile. Tot ce facem, facem cu sprijinul oamenilor buni, care donează.

Atunci când vedem copii care riscă să se piardă pe drum, nu stăm pe gânduri. Sărim și dăm o mână de ajutor.

Mai avem zeci de proiecte în desfășurare și, după cum vedeți, zilnic apar situații noi care nu suferă amânare. Nu întoarcem spatele nimănui. Nădăjduim că vom reuși să facem cât mai mult bine.

Veniți alături de noi?

Casa lui Ianis e aproape gata

casa-lui-ianis-e-aproape-gata  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Iată ce înseamnă solidaritatea! În două luni am reușit să ridicăm o casă și suntem la un pas să scoatem opt copii din fostul magazin sătesc pentru a le oferi din nou o locuință.

Pe Ianis, cel mai harnic și mai hotărât dintre frățiori, vi l-am mai arătat. Îi place să fie pe șantier printre muncitori, îi place să facă ceva cu mâna lui pentru a-și împlini visul.

Are șase ani și vrea o cameră frumoasă, cu pat adevărat. Frații lui sunt la fel de nerăbdători, mai ales că au început școala și au nevoie de un loc în care să-și facă temele și în care să se spele.

Deocamdată stau pe o saltea așezată pe navete de bere și în culcușuri făcute din pături. Lecțiile și le fac la tejgheaua barului din fostul chioșc în care sunt adăpostiți.

V-am ținut la curent cu acest proiect pentru a vă arăta cât de important este să punem mână de la mână. Împreună schimbăm vieți. Împreună schimbăm lumea.

Noi mai avem o mulțime de proiecte de acest fel, unele sigur mai costisitoare. Iar de ajutor vom avea mereu nevoie. Nimic nu facem singuri. Veniți alături de noi? Vă reamintim că noi nu am dus la capăt nici campania GRĂUNTELE DE MUȘTAR. Mai avem nevoie de donatori pentru mulți copilași, unii cu nevoi chiar mai mari decât ale lui Ianis. Și mai avem un munte de proiecte în derulare. Deci orice bănuț ne este necesar.

Nectarine pe DRUMUL SPERANȚEI

nectarine-pe-drumul-sperantei  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Vineri dimineață, în biserica din Țicău, vreo 12 copilandri mușcau cu poftă din niște nectarine fine și dulci ca mângâierea mamelor. Fructele cărnoase le-au mai alungat oboseala dată de drumul lung pe care l-au parcurs în prima zi de toamnă calendaristică.

Mamele i-au trezit în zori, după o noapte cu ploi sporadice reci, i-au înfofolit și i-au purtat în brațe sau de mână pe DRUMUL SPERANȚEI, spre biserica din Țicău, acolo unde găsesc periodic alinare, dar și de-ale gurii, să le astâmpere foamea.

Fiecare zi de vineri este una a speranței pentru zeci sau sute de familii. Din banii pe care îi primim de la oamenii dragi care ne susțin, oferim alimente și scutece femeilor sărmane care cresc mulți prunci, care aleg să dea viață în ciuda dificultăților pe care le întâmpină. În multe cazuri, noi suntem singurul lor sprijin.

Aceste mame se întorc la casele lor, unde îi așteaptă câte 4-5 prunci, cu sacoșele pline ochi de paste, orez, fasole, mălai, conserve, ulei, lapte praf. Astăzi s-au bucurat și de nectarine. Bucuria cea mare a copiilor este că nu-și mai văd mamele atât de triste timp de câteva zile.

Noi ocrotim 2.900 de familii în care cresc 10.228 de îngerași. Nu le dăruim doar hrană. În funcție de nevoile fiecăreia, oferim alt sprijin: plătim facturi și consultații la medic, îi purtăm pe copii la școală, cumpărăm lemne, construim case.

Avem nevoie de multă susținere în continuare pentru a putea scoate din sărăcie lucie atâtea familii, pentru a ajunge să-i vedem pe toți acești copii OAMENI MARI.

Vreți să întindeți o mână de ajutor? Veniți alături de noi în această misiune?

DĂRUIM SPERANȚĂ?

MERGEM MAI DEPARTE?

Alegeți un copil din LISTĂ și susțineți-l!

Dați bani statului sau copiilor?

dati-bani-statului-sau-copiilor  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

De câțiva ani, o mamă se zbate să le ofere celor șapte copii ai ei orfani de tată tot ce au nevoie. Face zilnic naveta la Iași, inclusiv în weekend, acolo unde a găsit un loc de muncă. Se trezește în zori, pleacă spre oraș cu microbuzul și se întoarce când soarele apune. În tot acest timp, cea mai mare dintre fete joacă rolul de părinte pentru frații ei mai mici.

Tot efortul mamei nu este însă suficient pentru a putea repara căsuța în care se înghesuie toți și care mai are puțin până se dărâmă. Spărturile din acoperiș și pereții crăpați lasă ploaia să se strecoare în interior. Totul e jilav – de la hainele din dulapuri până la covoare, pături, așternuturi. Stau toți într-o singură cameră, iar pe pat țin un celofan ca să nu se infiltreze apa.

Noi încercăm să le ridicăm o casă nouă acestor copii. Iar acesta nu este singurul nostru proiect. De aceea vă rugăm să ne susțineți. Știți cum puteți face acest lucru?

Trimestrul al treilea al anului fiscal (iulie, august, septembrie) se apropie de sfârșit. Toți cei care au muncit cu spor în această vară și început de toamnă trebuie să împartă bucata lor de pâine cu statul. Doar că, pentru a nu regreta că au muncit sau împărțit prea mult, iată că Dumnezeu a îngăduit să poată da 20% din ce le ia statul pentru cei sărmani de la „Glasul Vieții”.

Completați un contract de sponsorizare pentru Asociația „Glasul Vieții” pe care îl găsiți tot pe site-ul nostru:

Vom reveni cu povestea familiei zilele următoare.

Construim împreună?

construim-impreuna  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Dragii noștri, nu știm cât mai ține vremea cu noi, dar ne așteptăm să se facă tot mai frig, iar ploile să se întețească. Avem o mulțime de șantiere deschise și vrem să terminăm treaba cât mai curând.

După cum v-am anunțat, tocmai am demarat lucrările la CARTIERUL VIEȚII 2, la Popești. Începem cu un triplex în care vor locui peste 20 de copilași. La ei ne-a fost gândul când am pornit acest proiect, doar vrem să îi vedem OAMENI MARI.

Am bătut acolo primul țăruș, după cum v-am arătat deja:

Mai ridicăm câteva case pentru familiile nevoiașe aflate sub aripile noastre ocrotitoare. Unele dintre acestea nu ar putea trece iarna fără sprijinul nostru. Povestea înduioșătoare a familiei din Țibana v-am prezentat-o pe larg. O puteți reciti:

Despre celelalte proiecte vă vom oferi zilele acestea detalii.

Noi încercăm să vă arătăm ce facem cu banii pe care dumneavoastră îi donați. Fiecare leu ajunge acolo unde este mai multă nevoie. Din păcate, problemele nu se termină niciodată. Însă nici noi nu ne oprim. Mergem până la capăt. Veniți alături de noi?

Vreți să puneți o piatră de temelie la aceste proiecte de suflet?

Bunul Dumnezeu să vă răsplătească jertfa!

8 copii, o mamă bolnavă, un vis

8-copii-o-mama-bolnava-un-vis  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Pe o uliță pietruită dintr-un sat nu foarte îndepărtat al județului, o căsuță cu pereți zugrăviți în culori tari stă să cadă peste cei nouă membri ai familiei. Cea mai mare dintre fete s-a mutat la Iași, în centrul nostru ridicat pentru copii foarte buni, care vor să învețe, dar care nu au bani să fie purtați pe la școli înalte. Însă mămica, Paraschiva Mihaela, este însărcinată din nou, așa că numărul celor de acasă nu a scăzut. În pântecele său este deja o mogâldeață de 4 luni și jumătate.

Prin curte e vânzoleală mare la începutul acestei toamne. Printre rațe și găini, printre copiii mai mici sau mai mari care își împart biscuiții cu o pisică vărgată, slabă, și cu un câine legat în lanț, au venit muncitorii care le vor ridica o casă nouă. Cum au primit vestea cei din familie? Mama, Paraschiva, nu a dormit toată noaptea și s-a întrebat dacă nu cumva este un vis. Dar acum știe că e realitatea. E convinsă că acesta este răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile sale fierbinți.

De aceea plănuiește ca într-una dintre camerele viitoarei locuințe să amenajeze un mic altar. Are multe icoane și vrea să își facă un loc deosebit pentru rugăciune în care să poată aprinde, obligatoriu, o candelă.

Paraschiva se simte rău de câteva zile. Nu știe dacă de la sarcină sau din alt motiv. A mai fost bolnavă și se teme. I-a fost extirpată o tumoare care îi crescuse în mod ciudat pe degetul mare al mâinii stângi. Șapte ani a ignorat problema, tumoarea s-a tot dezvoltat și a ajuns la bisturiu. Nimeni nu îi garantează că nu va mai avea probleme, că nu mai există celule maligne care să îi invadeze trupul uscățiv și tânăr, de 38 de ani. Iar acum, când are această stare proastă, se gândește la ce e mai rău. Speră să ajungă să vadă locuința ridicată.

În căsuța colorată cu două camere nu mai stau nici părinții, nici copiii din iarnă. Și-au încropit, pentru a supraviețui, o cameră într-o fostă șură, care acum cam mustește din cauza igrasiei. Bordeiul lor are aproape un secol și nu a fost niciodată renovat. L-au primit de la bătrânii pe care Paraschiva i-a îngrijit înainte de moarte. Femeia s-a stins prima și ea a decis să-i facă acte celei care o spăla și o hrănea. Apoi a murit și bărbatul la peste 90 de ani, orb, și el țintuit la pat. Atunci, în urmă cu șapte ani mai exact, s-a mutat familia aici. Între timp s-au mai născut copilași, nevoile au devenit tot mai multe, mai mari, mai apăsătoare.

Sobele au luat foc, iar acum fumegă, podul și pereții se dărâmă dacă îi atingi sau dacă suflă vântul cu putere, ploaia cade prin toate spărturile. Este cu adevărat un pericol de moarte. Însă acolo i-a prins pandemia pe cei mici. Pe atunci nu se mutaseră în camera improvizată. De tablete și telefoane au făcut rost pentru „școala online”. Semnalul era prost, dar problema cea mare e, în opinia noastră, alta. Micuții s-au jenat să deschidă camerele video pentru a participa la lecții. Nu au vrut să vadă colegii și profesorii lor în ce condiții trăiesc. Mai ales că se îngrămădeau toți într-o dărăpănătură și era gălăgie.

Dintre cei șapte copii născuți, unul singur nu era atunci și nu este nici acum la școală sau la grădiniță din cauză că e prea mic. Andreea Georgiana (17 ani) învață la Iași, Gheorghe Ștefan (14 ani), Vlăduț Ionuț (12 ani), Daniel Nectarie (9 ani), Cătălina Elena (6 ani și jumătate) sunt la școală la ei în comună, iar Maria Teodora (4 ani și jumătate) este la grădiniță. Matei Rafael (1 an și două luni) este singurul care stă permanent acasă și care nu a prins perioada de izolare.

Încearcă familia să iasă la liman, dar îi este greu. De 14 ani este în grija noastră, de când Paraschiva l-a născut pe al doilea său copil, un băiat. De toate a primit pentru a supraviețui: lemne de foc, alimente, medicamente, animale, haine. I-am plătit facturile, i-am purtat pe prunci la școală. Însă greutățile nu dispar niciodată.

Banii în loc să se adune, se risipesc. Tatăl a mai lucrat în Iași, însă tot salariul l-a dat pe navetă. Ar fi vrut să muncească undeva unde să aibă și cazarea asigurată, să poată aduce ceva familiei. „Te numești angajat, dar nu câștigi nimic”, spune cu amărăciune Paraschiva. Lucrurile s-au complicat mai mult când femeia s-a îmbolnăvit și soțul ei a trebuit să rămână pe lângă casă pentru a o ajuta la treburi. Iar acum lucrează cot la cot cu cei care îi ridică locuința.

O femeie singură, însărcinată, cu mulți prichindei în jur nu s-ar descurca acolo. Sunt treburi grele pe lângă casă și este nevoie de mâini puternice. Are familia un porc primit de la noi, are și câteva căprițe, are păsări, iar acestea trebuie hrănite, adăpate, locurile lor curățate. Și imaginați-vă numai lipsa apei curente ce problemă uriașă reprezintă! Niciun părinte nu prea o mai poate accepta în ziua de azi. Cum să speli haine, cum să îmbăiezi șapte copii, cum să faci mâncare doar cu apă scoasă din fântână, fie vară, fie iarnă?

Trag și cei mici de zeci de ori pe zi găleata atârnată cu funii, încercând să dea o mână de ajutor, dar treaba serioasă tot în cârca mamei cade. Iar ea e tot mai fragilă, cu sănătatea tot mai șubredă. Stă de ani întregi cu mâinile în apă rece. Spune că vara așa se și spală, așa îi spală pe cei mici. Iarna trebuie să încălzească câteva oale pe plită pentru că ar consuma prea repede buteliile dacă ar folosi aragazul. Ies afară fetele, când se spală băieții, ies afară băieții, când se spală fetele. Se îmbăiază toți în aceeași balie. Nu au de ales.

Conform planului întocmit pentru noua casă, familia numeroasă va avea chiar două băi. Copilașii sunt în culmea fericirii. Visează căzi, dușuri. Bineînțeles, și-au ales chiar și camerele lor.

Mama îi tot mulțumește lui Dumnezeu. Speră că va avea o bucătărie, doar are atâtea guri de hrănit de 3-4 ori pe zi și nu mai poate în condițiile acestea să se descurce. Alimente tot asociația noastră îi oferă periodic. Însă pregătește totul pe prispă, în oale afumate, arse. Ca să astâmpere foamea atâtor copii, le face în grabă cartofi: ba prăjiți, ba fierți, ba piure. Pleacă de multe ori flămânzi la școală, iar bani de buzunar rar au ca să-și mai cumpere biscuiți. Programul „cornul și laptele” încă nu a început. Deci se bazează pe ce găsesc acasă după-amiaza.

O casă va schimba zece vieți. Dar aceasta nu o facem bătând din degete. Nu dispunem de fonduri inepuizabile, deși, probabil, așa pare, ținând cont de numărul mare al proiectelor în care ne-am implicat. Însă aceasta este misiunea noastră și facem totul pentru mamele care nu renunță la pruncii lor din cauza sărăciei. Le purtăm lor de grijă și îi urmăm pe copii pe tot parcursul devenirii lor cu riscul de a ne îngropa în datorii. Însă știm că Bunul Dumnezeu nu ne va lăsa la greu.

De aceea vă rugăm să ne sprijiniți și în acest nou demers al nostru. Toamna vine cu vreme capricioasă, iarna poate fi grea. Nu vrem să întârziem lucrările. Vrem ca cei șapte îngerași să nu se mai ferească a le arăta prietenilor casa în care cresc, vrem ca al optulea să vină pe lume într-o locuință care să aibă toate condițiile pentru un trai decent, vrem ca niciun membru al familiei să nu se îmbolnăvească stând în frig, în fum, în umezeală.

Bunătatea nu are vârstă

bunatatea-nu-are-varsta  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Câțiva elevi de la Școala Varlaam Mitropolitul au trecut pragul bisericuței noastre ca să facă o donație pentru copilașii pe care îi avem noi în grijă. Au organizat un Târg de Antreprenoriat, au strâns 1.000 de lei și au venit să îi ofere celor care au o viață mai grea și care își doresc să ajungă OAMENI MARI.

Elevii din clasa a VI-a A au fost însoțiți de diriginta lor, Mariana Anastasia.

Le mulțumim pentru gestul frumos!

Orice donație ne este de folos. Noi am ajuns la finalul campaniei GRĂUNTELE DE MUȘTAR, însă avem multe costuri neacoperite. Am cumpărat daruri pentru 10.228 de copii la început de an școlar, dar pentru 1.793 dintre ei nu am găsit donatori.

Ne sprijiniți în continuare?

DĂRUIM SPERANȚĂ?

MERGEM MAI DEPARTE?

Cum puteți ajuta:

Alegeți un copil din LISTĂ și susțineți-l!

Împărțiți cu noi acest tort?

impartiti-cu-noi-acest-tort  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

La Centrul de Excelență „Damian și Cosma” (CEDC) avem 90 de copii de excepție. Îi ținem cu toate cele trebuincioase în cele trei internate ale noastre. Vă dați seama că facem eforturi uriașe pentru ei, așa că orice formă de sprijin este binevenită.

E bine să știți că puteți împărtăși cu ei momentele importante din viață. Satisfacții vor fi de ambele părți.

Spre exemplu, aveți o zi onomastică și vreți să vă fie alături niște copii buni, curați și frumoși, care sigur vă vor deveni prieteni? Haideți să împărțiți un tort cu ei, bursierii noștri proveniți din familii cu multe probleme! Petrecerea vă va aduce cele mai mari bucurii și nu veți simți nici durerea de cap dată de ciocnitul paharelor.

Sau vreți ca acei dragi ai voștri mutați la Cer să fie pomeniți de noi, iar cele oferite de voi să ajungă acolo unde trebuie? Puteți face masa de pomenire la CEDC și sigur va fi primită.

Noi oferim bursele CEDC fiind convinși că EDUCAȚIA este singura modalitate prin care acești copii se pot ridica din sărăcie și pot deveni OAMENI MARI.

Acești 90 de bursieri au fost aleși din 10.228 de copii sărmani de care noi ne îngrijim permanent. Toți au nevoie de sprijin.

Cum puteți ajuta:

Alegeți un copil din LISTĂ și susțineți-l.

FOTO – Micul Ianis își face o casă

foto-micul-ianis-isi-face-o-casa  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Atât de mult își dorește micul Ianis o casă, încât o ridică cu mâinile sale. Băiețelul s-a săturat să stea în fostul magazin din sat. De două luni locuiește acolo cu părinții și cei șapte frați ai săi.

Și-a văzut căsuța făcut scrum, iar noi am sărit imediat și am început lucrările ca să nu-l prindă vremea rece în chioșc.

Cât e ziua de lungă, copilul e printre muncitori. Și nu, nu îi încurcă, ci îi ajută. A cărat la început moloz, acum descarcă materialele de construcție.

Pe zi ce trece, visul lui prinde contur. Locuința are deja ferestre și uși.

În curând, cei zece membri ai familiei se vor putea odihni pe paturi adevărate. Vor scăpa de salteaua așezată peste navetele de bere. Vor putea face și baie, așa cum tot visează de săptămâni întregi.

Ianis, la cei 6 ani ai săi, muncește ca un bărbat adevărat, cu determinare și responsabilitate. Dar nu știe să facă bani. Și nu este plătit pentru efortul său.

Îi arătăm că se poate?

Îi împlinim visul?

A ridica o casă nu e ușor. Iar noi dacă ne confruntăm cu o asemenea situație de urgență, când o familie numeroasă, care nu are alt sprijin, rămâne pe drumuri, ne apucăm de construit cu mult înainte de a vedea ce fonduri putem aduna. Nu îi putem lăsa pe copii să aștepte.

Dar nevoia de bani este mare. Mai ales că ridicarea acestei locuințe este doar o mică parte din mulțimea de proiecte pe care le avem în derulare.

Așa că vă rugăm să ne susțineți.