Pr. Dan Damaschin

MAREA VIEȚII 2022 – Seria 1 – SFANTA TREIME – Dăruiți iubire! Cum se încheie o zi de vacanță mare, la malul Mării Negre, în tabăra Marea Vieții din Casa Vieții de la Mare?

Cu o mare, mare petrecere organizată de marii noștri mici artiști, avand o mare audiență formată dintr-o mare de copii cuprinși de mare oboseală, dar și de o mare fericire.Mare-i iubirea Ta, Doamne!

Să ne dăruiască Bunul Dumnezeu, Cel mărit în Treime mare milă!

Marea Vieții 2022 SERIA 1 – SFÂNTA TREIME . Vă mai spun încă un secret astăzi.

Știți care-i cea mare tare distracție în zi de mare sărbătoare? Asta pentru plictisiții din cluburi ori necăjiții din resorturile exotice, desigur. Oala cu borș acru, moldovenesc, cu tăieței de casă și cărniță de pui din ăla bun, bun, de… 50 de kile. Să ne sature cu Harul Său, Bunul Dumnezeu, Cel slăvit în Treime!

Trupul lui Hristos primiți și din Izvorul cel fără de moarte gustați! Ce bucurie să fii primit cu atâta dragoste de credincioșii Bisericii Sfântului Nicolae, păstoriți de așa preoți vrednici, în frunte cu Părintele Ioan Istrati!

Urmează masa, cazarea, Sfințirea Casei Vieții și…la MAREEEE. Slavă Sfintei și de viață făcătoarei și nedesparțitei Treimi!Mulțumesc din suflet, oameni dragi!

13 serii a câte 150 de copii.Seria 1… SFÂNTA TREIME. Noi chiar nu glumim! Mergem la Maaareee!

Mâine dimineață poposim la Sfânta Liturghie în Constanța, la Biserica Sfântul Nicolae și ne împărtășim cu toții, după cum ni-i datina. Luăm gustarea, ne cazăm în CASA VIEȚII DE LA MARE, după care joacă și bucurie pentru cea mai frumoasă vacanță din copilărie.

Cine dorește să dăruiască fericire la aniversarea celor dragi sau la comemorarea celor plecați in Veșnicie, are în această vară șansa de a hrăni cu puțin o mare de copii, 150 la număr.Ce poate fi mai primit înaintea lui Dumnezeu decât un blid de mâncare oferit unor orfani sau acestor copii sărmani?

Fericirea copiilor este tot ce contează pentru noi!

Vă așteptăm alături de noi! Să vă miluiască Harul Duhului Sfânt!

Ionica și Măriuca – După muncă, și răsplata! Gasim oare în inimile noastre o fărâmă de dărnicie pentru a le trimite la mare pe cele două premiante?Bucuria unei vacanțe mult așteptate este și mai mare atunci când munca unui întreg an școlar este recunoscută și răsplătită pe măsură,

Încă de prin iarnă, de când ne-au colindat tare frumos, Ioana și Măriuca, surorile mai mici ale Roxanei, un copil bun și apropiat sufletului nostru, despre care vă voi povesti cât de curând, au promis că în acest an vor “împărți” cu noi cele câteva grame ale medaliei de premiant, poate și-un colțișor de diplomă.

Nu-s medaliile chiar de aur, dar trag chiar mai greu la cântar, după toată osteneala unor școlărițe care, iată, se mândresc astăzi cu premiul I. Și ele, ca mai toți copiii noștri, sunt dintr-o familie numeroasă, cu părinți care se străduiesc zi și noapte să ofere ce e mai bun pentru cei mici în speranța că, nu peste mult timp, vor culege rod bun.

Dacă ele s-au ținut de promisiunea lor, mie nu îmi rămâne decât să Îi mulțumesc lui Dumnezeu că le-a oferit iscusință și să le pregatesc câte un loc alături de cei 1500 de copilași, care în această vară se vor distra pe cinste pentru vreo săptâmână la Marea Vieții.

Ce spuneți? Găsim în inimile noastre o fărâmă de dărnicie pentru a le trimite la mare si pe cele două premiante?

Pentru cei mai mari, cu siguranță vă amintiți cu drag continuarea acestui cântec devenit „hit”, cam pe toate ulițele, pe când simțeam ceva aer de vacanță. Pentru cei mai mici, fugiți repede lângă părinți, sigur îl cunosc bine binee! Eeei, în vacanța mare a intrat și Narcis Valentin, un școlărel de clasa a V-a, care s-a străduit tot anul, cum a știut mai bine, și iată-l premiant.

Când nu-i la școală, e pe terenul de fotbal, pregătindu-se să ia cu asalt poarta echipei adverse (Oare, dacă am da o mână de ajutor unor copii așa talentați, din comunitățile rurale fără posibilități, cât timp ne-ar trebui să avem o echipă națională cu care să ne mândrim?!)

Pe lângă Narcis, alți doi frățiori și o surioară, la fel de isteți ca el, și-ar dori să vadă măcar o dată-n viață Marea cea cu „apă albastră” și să se bucure de minunea copilăriei alături de cei peste o mie de campioni care, vor câștiga un loc în tabără la Marea Vieții. Laaa făcut bagaje! Listaa-i lungă, lungă, astfel că… avem maaaare nevoie de ajutor s-o vedem gata.

Deci, trimitem un copil la mare?

Dacă zilele acestea se întâmplă să vă poarte pașii printr-o Bibliotecă Centrală este foarte posibil să o întâlniți pe Monica, una dintre absolventele de liceu de la Centrul nostru de Excelență Cosma și Damian. Aceasta se pregătește intens pentru examenul de bacalaureat, 10-12 ore pe zi nefiind de ajuns pentru perfecționarea variantelor la matematică ori eseurilor la limba română.

Ce își dorește Monica mai mult și mai mult este ca drumul ei în viață, început într-un cătun al Moldovei, la vreo 40 km distanță de Iași, continuat pentru vreo 4 ani în centrul nostru, să se întrepte spre Universitatea de Medicină și Farmacie.

Ceva mai pragmatic, Remus, prieten bun al Monicăi, preferă să muncească de „acasă”, nu că ar fi mai leneș, dar vrea să se obișnuiască încă de pe acum cu viața de mare programator. Și pe el l-am adoptat acum vreo 4 ani, pe când părinții lui nu găseau resurse pentru a-l ține la școală.

Ei, dragilor, așa mari speranțe nu se pot împlini decât prin multă muncă, ceva susținere din partea dumneavoastră și izvor de înțelepciune de la Bunul Dumnezeu.

Felicitări Remus și Monica, Domnul Iisus Hristos să vă ocrotească! PS. Nu credeți că după atâtea cărți rupte și creiere puse la încins, nu ar merita și ei o răcoreală pe măsură în Marea Vieții?

Am văzut că taaare v-a mai plăcut povestea văcuței noastre ce zboară zilele acestea către Mama ca Zăpadă cu cei 7+ 2 pitici și piticele! Mai, mai să iasă răzbel între cavalerii ce și-ar dori să – i salveze pe toți de la pofta lăpticului celui dulce ca mierea.

În seara aceasta m-am gândit să vă spun o altă poveste, deloc gogonată, cu o Mare cam Neagră și 13 purceluși cu… 1625 de… pitici. Cum stă treaba întotdeauna și pe la noi ”a fost odată ca niciodată” un palat în Eforie, cu o mulțime de odăi gata primenite, ce așteptau oaspeți de seamă, până la 150 pe săptămână. Oaspeții, asemeni unor pescăruși, zburau sau erau luați în călești cu sute de cai putere tocmai din Codrii Moldovei, unde erau uitați de timp și de Împărații cei nepăsători și hrăpăreți, în cele mai înnoroiate bordee.

Ajunși la malul Mării celei Negre tare și-ar fi dorit să se lupte cu valurile, dar nu prea aveau putere, căci erau sleiți de puteri, după atâta călătorie și se topeau sărmanii de atâta dor și vitejie vlăguită. Acasă, Moșul cel Bătrân a găsit în cufărul cu amintiri o rețetă cu apă vie și cu proteine din care, dacă ar gusta prichindeii, pe loc s-ar intrema. Doar că pentru acest leac neprețuit avea nevoie de… 13 purceluși grăsuți, care, se dădeau de șapte ori peste cap și se transformau, după pofta inimii, în oale cu jumări, cu tochituri si multe alte porcării.

Bineînțeles că după miezul nopții, purcelușii se transformau direct din oale cu bucate în pescăruși, delfini, sirene și multe alte vietăți ce nu mor niciodată în amintirile copilăriilor noastre. Un singur mare necaz avea Moșul nostru: de unde galbeni pentru a aduce în bucătăria Palatului câte un purcel pe săptămână, spre a împlini visele fiecărui pitic sau piticea, din cei 150 de 13 ori, din vară până-n toamnă.

Așa că, după ce se rugă Dumnezeului Celui Veșnic Bun, fu luminat de un înger să scrie întreaga poveste, să o arunce spre Lună, ca prin razele ei să ajungă în fiecare casă. Cine știe, poate s-or găsi niște boieri cu inimă mare și galbeni la cingătoare, cam vreo 2000 din cei românești, dornici să fie scriși in Cartea Vieții. Iar dacă veți avea dragoste și răbdare mâine seară vă voi spune cum se numesc cei 13 purceluși dacă n-oi uita sau ba.

Să vă ajute Domnul Iisus Hristos să vă bucurați veșnic de bucuria poveștilor nemuritoare!

Dacă tot a venit vacanța lansăm astăzi o ofertă imbatabilă: „Părinți” – măcar de-o zi

Concret, sâmbăta dimineața, ne trezim odată cu puișorii, ne urcăm în mașini și venim mai jos de Bojdeucă, pe strada Hotin, parcăm la intrarea din vale din curtea Bisericii Sfântului Ștefan, Arhidiaconul.

Aici, vom face o împărțeală pe cinste:tații – șoferi din naștere, pregătesc portbagajele și încarcă cu băieții cei mari cele de-ale gurii pentru copiii noștri mici. Mamele cu fetițele, aleargă repede în Centrul Social al Bisericii și se apucă de sortat hăinuțe și încălțări pentru aceeași prieteni ai noștri (și ai voștri de acum înainte.) Cei mai mici, intră în altă încăpere, se apucă de povestit, de desenat ș dei cântat, până ce le trece dorul de cultură, că tot dubtem in coasta lui Crengă.

Cum, n-aveți încă trei copii în familie, după socoteala noastră ? Stați fără griji, între atâția copii și mame, vi se împlinește neapărat visul! După ce toate-s gata, mâncarea și hainele, desigur, toți iubitorii de plimbări se îndreaptă iute, iute cu cine doresc pe post de copilot sau copiloată, pe drumurile patriei către cei care ne oferă adevărata bucurie a vacanței.

Și cum parcul de distracții are un număr limitat de locuri, programarea obligatorie se face la numărul de telefon al Anei – 0751 621 146.Domnul Iisus Hristos să ne dăruiască tuturor sănătate, bucurie și să ne învrednicească de Vacanța cea Mare!