EVANGHELIA VIEȚII – Duminica Sfântului Apostol TomaDOMNUL MEU ȘI DUMNEZEUL MEU

,,În ziua cea dintâi a săptămânii, fiind seară şi uşile fiind încuiate, acolo unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă! Şi, zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii văzându-L pe Domnul. Atunci Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi, spunând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi. Însă Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit lisus. Deci i-au spus lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. Şi, după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma era împreună cu ei. Şi a venit lisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijlocul lor şi a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele, şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea, şi nu fi necredincios, ci credincios! A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! lisus i-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! lisus a făcut înaintea ucenicilor Săi şi alte multe minuni, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca să credeţi că lisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, viaţă să aveţi în numele Lui” (Ioan 20, 19 – 31).

Hristos a Înviat, iubiții mei!
Evanghelia de astăzi ne vorbește despre prima întâlnire a Domnului Hristos, în prima zi a Învierii Sale, cu Sfinții Apostoli, iar mai apoi, la o săptămână de o doua întâlnire, de data acesta alăturându-se și Toma.

După ce a fost văzut și a fost îmbrățișat de femeile mironosițe în apropiere de mormânt, Domnul Iisus Hristos vine și li se arată Apostolilor, care se încuiaseră de frica iudeilor, ce hotărâseră să îi pedepsească pe cei ce deveniseră ucenicii lui Iisus din Nazaret.
Venirea lui Iisus în mijlocul lor, care îl știau mort dea binelea, în ciuda mărturiei date de Mironosițe, apariția Lui deși ușile rrau ferecate și invitația ce o primesc pentru a ,,verifica” semnele lăsate de piroane și de suliță, aduce în sufletele apostolilor mai întâi groază, iar mai apoi bucurie fără de margini, care va fi împărtășită și marelui absent, Apostolul Toma.

Cum a ajuns Domnul acolo, deși ușile erau încuiate?
Dumnezeu Cel Viu este pretutindeni; El nu trebuie să spargă o ușă, ca să pătrundă înăuntru. Dumnezeu se coboară și prin bolta noastră de beton, fără să o spargă, peste pâinea și vinul care se pun spre a fi prefăcute în Sfânta Împărtășanie. Dumnezeu trece și prin apă fără să se înece și, prin mâna preotului, umple de har cristelnita în care se botează pruncul, Dumnezeu se află și în untdelemnul sfințit drept Sfântul și Marele Mir sau în cel de la Sfântul Maslu, dat mai ales El se află. în Sfânta Împărtășanie.

Dumnezeu nu poate fi împiedicat de nicio formă de materie, de niciun element chimic sau de nicio vietate – microb pentru a-și face lucrarea în viața noastră. De aceea se află și în spitale cu cei bolnavi, și în războaie, pe fronturi, lângă cei răniți, în temnițe cu cei năpăstuiți, în sălile de examene și oriunde oamenii Îl cheamă, chiar dacă răutatea și ura celorlalți, teoretic, ar trebui să-L alunge, fiind incompatibile cu iubirea Sa jertfelnică.

De la această întâlnire, lipseau doi oameni – unul este Iuda, care se spânzurase, iar al doilea este Toma, numit și Geamănul.
Acesta, venind ceva mai târziu, le spune apostolilor că el nu poate pricepe acest miracol. Pentru el, dar mai curând pentru noi toți, o săptămână mai târziu, Domnul Hristos se întoarce la apostoli, vine la Toma, îl invită să se apropie de el și să pună mâna pe semnele lăsate de răni. Atunci Toma vă marturisi cel mai frumos și profund crez: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”
Toma este simbolul fiecăruia dintre noi. Prin îndoiala lui Toma se înțelege indoiala fiecăruia, a celor ce ne punem la un moment dat întrebarea dacă Domnul Hristos cu adevărat a Înviat?! Sau dacă Domnul Hristos chiar este lângă mine în orice moment și în orice loc?

Dragilor, dacă noi nu gândim că Dumnezeu este veșnic viu, pretutindeni și Atotputernic, înseamnă că noi avem o credință slabă. Iisus a Înviat fiindcă iubirea Lui față de noi este fără de margini. Orice îndoială am avea, nu trebuie să o lăsăm să se împietrească în sufletul nostru.

Trebuie să credem că Domnul Hristos a înviat!

Noi, creștinii, trebuie să fim adevărați martori și mărturisitori ai Învierii lui Hristos. Este datoria noastră de a povesti tututor că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care a Înviat din morți, este un Dumnezeu Atotputernic și care pe noi toți ne va ocroti în viața aceasta și tot El ne face vrednici de viața cea fără de sfârșit. Acesta este Crezul Bisericii noastre lăsat de Sfinții Apostoli și de Toma.
Sfinții Apostoli nu au murit degeaba. Credeți că Petru s-a dus la Roma și a răbdat chinurile, a acceptat să fie bătut pe cruce pentru că acest fapt i-ar fi adus vreun beneficiu? Ferească Dumnezeu! Ori că Sfântul Apostol Pavel, după ce-L vede pe Hristos Înviat, ani mai târziu, se lasă să i se taie capul pentru că nu avea ce face cu viața sa? Iar la fel ca ei, Sfântul Ștefan, înainte de ei, iar mai apoi zecile de milioane de martiri au pătimit în zadar? De aceea, strămoșii noștri au mărturisit credința cea dreaptă, iar la fiecare mormânt veghează o cruce. Ea ne amintește că atunci când murim, dacă credem că Hristos Cel răstignit a Înviat, vom fi vii în Împărăția Sa Cerească.

Tocmai de aceea suntem datori să risipim orice sămânță de îndoială „atingându-ne” de El, de icoanele Sale, de Evanghelie și mai ales de Sfintele Taine, pentru ca mai apoi să mărturisim tuturor că Iisus Cel răstignit, ucis și Înviat este Domnul și Dumnezeul nostru.

Dragilor, să vă binecuvinteze Domnul Iisus Hristos, Cel ce pentru noi a pătimit și a înviat din morți!