Duminica a 4-a după Paști (Vindecarea slăbănogului de la Vitezda) Ioan 5, 1-15
„1. După acestea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim.
2.Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care pe evreieşte se numeşte Vitezda, având cinci pridvoare.
3.În acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei.
4.Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut.
5.Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani.6.Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos?
7.Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea.
8.Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă.
9.Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă.
10.Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul.11.El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă.
12.Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă?
13.Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc.14.După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.
15.Atunci omul a plecat şi a spus iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.”
38 de ani a așteptat paralizatul ca Dumnezeu să se milostivească față de el.
38 de ani de suferință a fost nevoit să suporte în tăcere un om bolnav pentru că toți l-au părăsit, așteptând pe cineva totuși să-l ajute să ajungă în vestita Scăldătoare a Oilor.
38 de ani au trecut, în care a văzut, cu siguranță, mii de miracole, cu cei care intrau și primeau vindecare de la înger, dar nu a renunțat să spere, fără a se mânia pe ceilalți sau pe Dumnezeu.
Ne aducem aminte cât de intrigați au fost românii atunci Arșinel a fost plasat pe lista priorităților la transplant renal, în timp ce mulți copii așteaptă ani de zile cu dializă.
E clar că nimănui nu-i place să stea la coadă și se revoltă atunci când altul se bagă pe bază de tupeu în față.
Dar, pentru răbdarea acestui om, Domnul Iisus astăzi se urcă în Cetatea Ierusalimului, în zi de sărbătoare și, înainte de a metge la Biserică, se apropie de el cu blândețe, aflat în preajma bazinului vestit, ne încredințează pe noi de bunătatea acestui om, care își poartă crucea cu nădejde în mila lui Dumnezeu și – i dăruiește vindecarea.
La porunca Mântuitorului paralizatul, ridicat pe propriile picioare, dar cu targa în spate, se îndreaptă spre biserică să aducă mulțumire lui Dumnezeu.
Aici, însă, iudeii, care cunoașteau bine legile din punct de vedere literal, au început să-l certe pentru că executa un lucru interzis de lege : căra o sarcină (targa) pe umeri în zi de sărbătoare. Nici o vorbă de bucurie, de încurajare, mai ales că toți îl știau în ce durere și necaz și-a petrecut ultimii 38 de viață.
Ce înseamnă, iată, religia fără iubire sau știința, chiar și cea religioasă, fără conștiință!
În loc să te bucuri că un copil vine în Casa lui Dumnezeu și se împărtășește, tu cerți copilul pentru că te deranjează cu joaca lui nevinovată.
În loc să ne bucurăm că un tânăr, tatuat si tuns peste măsură sau vreo domnișoară îmbrăcată neadecvat vin în Biserică să se întâlnească cu Dumnezeu, să se pocăiască, noi strâmbăm din nas disprețuitor, gândind că sunt pe o cale greșită, fără a crede că Domnul poate să-i vindece și să-i mântuiască.
În loc să întindem mâna unui om al străzii, ajuns la noi să ceară ajutorul, și că, Slavă Domnului, nu s-a dus la colț să dea in cap ca să-și cumpere o pâine, ne ferim ca de ciumă, ca nu cumva să ne strice6 buna noastră dispoziție.
Da, dragilor, teologia fără iubire, nu va aduce niciodată cu adevărat roadele Duhului Sfânt în sufletul nostru, pentru că mai mare este pacea decât dreptatea, iar Dumnezeu ne vrea și drepți în Rai, dar și radiind de iubire jertfelnică.
Atunci când Domnul Iisus Hristos îl întâlnește pe slăbănog tot în Biserică, îi cere acestuia să nu mai păcătuiască ca să nu i se întâmple ceva mai rău. Există, oare, o încercare mai mare decât cei 38 de paralizie?
Da, și aceasta se numește Iad!
Că duferința noastră este cauzata de pacate, o știm bine.
Că suferința altora nu putem să o punem pe seama păcatelor lor ne-o cere porunca iubirii, care ne cheamă la compasiune, la solidaritate și la ajutorare și nu la judecată.
Dar, în ciuda tuturor presiunilor demonice, ce vin din zona psihologiei moderne și contemporane, noi creștinii, trebuie să știm că răbdarea lui Dumnezeu ia sfarsit odată cu moartea trupului, iar suferința ce ne așteaptă pentru batjocorirea poruncilor Sale nu este o metaforă, ci o realitate descrisă clar în Sfânta Scriptură.
Fără îndoială, Domnul Iisus Hristos este adevăratul vindecător al sufletelor noastre de patimi și al trupurilor de păcate.
De aceea, întăriți în răbdare, atunci când necazurile năvălesc peste noi și plini de recunoștință în biserici, atunci când El ne izbăvește de ele, să mulțumin Domnului pentru tot și pentru toate!
Slavă Ție, Doamne, Cel ce ai Înviat din morți, slavă Ție!