Lună: aprilie 2024

Cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care-l înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină; şi Marta slujea. Şi Lazăr era unul dintre cei ce şedeau la masă cu El. Atunci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mult preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei; iar casa s’a umplut de mireasma mirului. Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Săi – cel care avea să-L vândă –, a zis: „De ce nu s’a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor?“ Iar el a zis aceasta nu pentru că îi era lui grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, vămuia ce se punea într’însa. A zis deci Iisus: „Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat; că pe săraci îi aveţi pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea“. Atunci mulţime mare de Iudei a aflat că El este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să-l vadă şi pe Lazăr pe care El îl înviase din morţi. Iar arhiereii au pus la cale ca şi pe Lazăr să-l omoare, căci din pricina lui mulţi dintre Iudei mergeau şi credeau în Iisus. A doua zi, marea mulţime care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit în întâmpinarea Lui şi strigau: „Osana!, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!“ şi: „Împăratul lui Israel!“ Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine şezând pe mânzul asinei. Pe acestea ucenicii Săi nu le-au înţeles de la’nceput; dar când S’a preamărit Iisus, atunci şi-au adus ei aminte că acestea pentru El erau scrise şi că pe acestea le-au făcut ei pentru El. Drept aceea, mulţimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi dădea mărturie; de aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut această minune.( Evanghelia de la Ioan -XII, 1-18-DUMINICA FLORIILOR)

Dragi creștini astăzi este o zi foarte importantă în viața noastră, a creștinilor ortodocși, ziua cea mare a Floriilor, deși, mult potrivit ar fi să vorbim despre Intrarea Domnului în Ierusalim.
În urmă cu două mii de ani, Domnul nostru Iisus Hristos, poposea, după ce S-a odihnit în casa lui Lazăr cel înviat din morți a patra zi, la Poarta Ierusalimului, într-un mod, pe care l-am numi astăzi, cel puțin ciudat.
Iisus era văzut de către apostoli, de către mulțimile care beneficiaseră de mila, de dragostea sa, de vindecarea sa, de pâinea, de peștele, pe care le dăduse, îl vedeau ca fiind Împăratul evreilor. Scripturile Vechiului Testament promiteau poporului evreu că va veni un Mântuitor – Mesia, care va ridica din popor toată ocară și durerea lor.
Se știe că în acea perioadă poporul evreu era un popor vasal al Imperiului Roman, romanii care făceau ce voiau cu acești oameni, puțini ca număr, dar foarte încăpățânați, încât ura împotriva romanilor, îi făcuse pe evrei să creadă că Dumnezeu le va trimite obligatoriu un împărat, și care așa cum, cu sute de ani în urmă David îi biruise pe filisteni și eliberase Israelul, și acest Mesia, va face la fel cu romanii. Acest șir nenumărat de minuni: învieri din morți, vindecări de boli foarte-foarte grele, umblatul pe mare ca pe uscat, potolirea furtunii, ba și pâine și pește de pomană, i-au făcut pe evrei să creadă că Iisus este Împăratul care la va aduce bucuria și viața ca stăpâni. Nu vor trebui să mai facă nimic, îi va nimici Iisus pe romani, iar sevor bucura de toate, că deh, sunt poporul ales. De aceea, cu cât Domnul Hristos spunea evreilor, apostolilor, că Împărăția Lui nu este pe lumea aceasta, că El n-a venit să aducă sabie, ci pace, cu atât mai mult, fariseii, cărturarii, mai marii din popor erau dezamăgiți de El. Pentru a da o lecție adevărată apostolilor și poporului său, Iisus alege să intre astăzi în Ierusalim, dar o face nu așa cum făceau împărații sau mai marii romanilor.
Oare nu găsea Domnul Hristos să-și ia un cal? Nu putea să intre în Ierusalim ca un viteaz? Era tânăr și putea să impună respect, mai ales că dispunea de mulțimi nenumărate de oștiri îngerești. Banii? Nu reprezentau o problemă! I-a găsit când a avut nevoie în gura peștilor.
Si totuși, Domnul Iisus alege să intre în Ierusalim călare pe un asin. De râsul curcilor, ar spune unii- un împărat călare pe un măgar!
Hai să spunem că atunci când S-a născut Pruncul Iisus, Iosif a așezat-o pe Maria pe un măgăruș și au mers așa până în Egipt. Erau săraci și aveau și nevoie de discreție.
Dar acum, ce fel de Împărat este Hristos, dacă El alege să se umilească în felul acesta?
În această stare de umilință, de SMERENIE, Domnul Iisus Hristos intră în Ierusalim, iar oamenii aleg să-L cinstească la fel ca pe un împărat. Nu cu flori, nu cu ramuri ori cununi înmiresmate de lauri (dafin) , cum erau întâmpinați împărații romani, care reprezentau puterea și cinstea, ci au rupt ramuri de finic (curmal) de la marginea drumului.
Cu ramuri de curmali în mâini, oamenii așterneau hăinuțele sărăcăcioase înaintea Lui. Probabil ca evreii zeloși, ba chiar și unii dintre apostoli încă mai sperau că poate-poate, va schimba măgarul pe un armăsar.
Cei mai curați și mai buni din mulțime, copilașii, au început să strige „Osana, Fiul lui David, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului!”. De ce oare doar ei? Pentru că doar cei neprihăniți și curați îl pot vedea și pot crede că Iisus este cu adevărat Mare Împărat, Fiul lui Dumnezeu, care a venit să mântuiască lumea.
În această stare de strigăte, de osanale, mai marii poporului s-au enervat. Dacă El nu era nici Împăratul așteptat de evrei, de ce El acceptă acest spectacol umil? Răspunsul dat de Mântuitorul îi va intriga și mai mult, iar ura față de el va atinge cote ucigașe zilele următoare.
Și totuși, de ce avem o așa sărbătoare?
Astăzi Hristos ne cheamă să urmăm calea de El bătătorită, smerenia, ca noi să ne sfințim, ca noi să ne bucurăm de Învierea Sa. Deci, nu arme, nu armăsari, nu lauri, nu veșminte scumpe, nu armată puternică, ci smerenia, dragilor!
Același Împărat, văzut de acum de evrei ca un impostor, ucis fiind pe Cruce, în loc să se mânie, să se agite, să atunce vorbe de ocară, să scuipe pe cei de lângă El, se roagă pentru ucigașii răufăcători ,, Tată, iartă – i, că nu știu ce fac! „, după ce, la Cina cea de Taină, va spala și va săruta picioarele ucenicilor.
Ce Dumnezeu iubitor și milostiv avem noi! Dumnezeu ne dă cheia și calea către adevărata bucurie, iubirea și credința smerită.
De aceea, începând de astăzi, ne întâlnim la Denii în fiecare seară și în fiecare dimineață, mai puțin vineri, la Sfânta Liturghie. Trebuie să pricepem că dacă vrem să ne bucurăm de Înviere, după ce ne-am rugat, după ce am postit după ce ne-am împodobit sufletul cu faptele cele bune, după ce ne-am și împărtășit cu Trupul și Sângele Său, atunci trebuie să ne apropiem în smerenie, cu pocăință pentru păcatele noastre, privind la Crucea lui Iisus!
Hristos ne spune că tot cel ce crede în El și se roagă cu smerenie, nu poate să nu fie miluit, iar dorința noastră acum este ca El să strice omul cel păcătos, omul putred dinăuntrul nostru și să învieze în noi un om sl lui Dumnezeu.
Iar aceasta va putea, numai întăriți de Harul Său, cu rugăciune, cu fapte bune și, mai ales, cu iubire și credință smerită!

Vă mulțumesc tuturor pentru toată lucrarea! Urmează Săptămâna Mare, în care să nu uitați să vă rugați mai mult și să postiți cât mai aspru. Vă rog frumos, dacă nu lucrați, dacă sunteți acasă, nu pierdeți timpul, cu ,, odihnă „, ori, Doamne ferește, cu grătare! Veniți la Sfânta Liturghie, nu doar la Deniile de seară. Denia fără Liturghie, este așa , o mică gustare. Veniți, spovediți-vă, împărtășiți-vă, și atunci, la Înviere, cu siguranță, când o să cântăm „Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând…” ne vom simți cu adevărat vii, cu adevărat înviați din păcate.
Straduiți-vă să trăiți ca niște adevărați creștini, și atunci, Săptămâna Mare ne va sfinți. Este deopotrivă, o rugăminte și o poruncă , să ne sfințim!
Să ne binecuvânteze Domnul Iisus Hristos cu pace și lumină nepieritoare!

Dragilor, astăzi, toți creștinii se bucură de sărbătoarea Floriilor, sărbătoare care surprinde ultima duminică înainte de Sfintele Paști, moment de mare însemnătate, când Domnul nostru Iisus Hristos intră în Ierusalim și este întâmpinat cu flori, înainte de a pătimi și a se jertfi pentru mântuirea noastră.

Astăzi sărbătorim pe toți cei ce poartă nume de flori și le urăm ca această zi binecuvântată să le aducă sănătate, bucurie și mai ales lumină sufletească. La mulți și fericiți ani!

Nu uităm nici o clipă nici de florile noastre dragi și plăpânde, care așteaptă să primească lumina din inimile noastre, pentru a putea crește și se dezvolta armonios.

Ne dorim ca cei 10.233 de copilași sărmani ori orfani, să fie cei mai frumoși, îmbrăcați și pregătiți de mult așteptata sărbătoare a Paștelui, mai ceva decât în purpura lui Solomon și decât toate florile de pe Pământ, pentru că ai noștri brebenei și brândușe sunt însuflețiți de bucuria și grija noastră nelipsită.

Mai sunt 5.211 floricele colorate din lunga listă de 10.233, care așteaptă să fie pregătite pentru Învierea Domnului!

DĂRUIM LUMINĂ!
Mergem mai departe?!

Gala ,,Nu exista nu se poate!” , organizată de Andreea Marin la Palatul Parlamentului, ne invită în această seară, în cadrul celui mai strălucitor eveniment din câte am văzut vreodată (ce-i drept , eu am fost mai mult pe la astea gen cumetriii și pomeni) , pentru a vorbi lumii despre grija față de cei sărmani , despre speranță și mai ales, despre credința și dragostea fără de sfârșit a lui Dumnezeul față de noi.

Dăruim lumină?

Atunci cand pleci în depărtări, peste munți, ape și văi din numeroase țări, acolo unde și-au îndreptat pașii și viața o mare parte a tinerilor noștri, te aștepți să întâlnești mulți oameni frumoși, iubitori de Hristos și de fapte bune. Cu gândul la bucuriile și necazurile celor lăsați acasă, românii noștri plecați în pribegie, umplu catedralele occidentale, pustiite de preabinele Europei și lăcrimează, nu atât pentru păcatele tinereții lor, ci mai cu seamă pentru păcatele neamului nostru.

Foamea copiilor, indolența și răutatea celor ce ar fi trebuit să le fie aproape și, mai ales, minciuna și corupția mai marilor noștri, nu numai că i-au alungat din mijlocul familiilor și prietenilor lor, dar și reușesc să-i țină la cât mai mare distanță de locul unde Dumnezeu le rânduise să se nască si să trăiască.

Că sunt oameni buni și harnici, nu încape îndoială. Că o lume întreagă i-a primit cu brațele deschise și face bani frumoși de pe spatele lor, este lucru știut, chiar dacă vreun extremist european mai rânjește la ei uneori, interesat, desigur, prin parlamentele apusene. Că niște catedrale de sute de ani si zeci de milioane de euro, le sunt încredințate spre slujbă Domnului nostru, nu mai este de mirare. Chiar, ce-ar mai putea face cu ele, când „dumnezeul lor a murit”? Cine să le mai ,,încălzească”? Așa sunt legați și mai mult românii noștri de alte glii și se bătătorește calea cea fără întoarcere.
Câteva zile am poposit în mijlocul lor, îndemnat fiind de fratele Marius, că ,,asa mai învață și ei să dăruiască și că nu luăm nimic cu noi”.

În bisericile din Parohia Ortodoxă Română Sf Ap Petru și Pavel/Sf Cuv Gertrude – Uccle, Parohia Ortodoxa „Sfantul Nicolae” – Bruxelles, Manastirea Namur Vedrin ori Parohia „Sfântul Gheorghe” Turnhout am regăsit România de altădată, cu școli (parohiale) pline de copii, cu ospitalitate și multă bunătate, cu oameni însetați de Hristos și de dărnicie față de semenii lor.
Nu mai vorbesc de păstorii lor jertfelnici. De noapte până noapte trudesc la serviciile lor pentru a nu împovăra Biserica, cu familii cu adevărat exemplare, ei reușesc aduc lângă Dumnezeu milioanele de suflete față de care România nu le-a putut sau vrut a le purta de grijă.

Veți spune, probabil, că aceasta a fost voia lui Dumnezeu și, de acum, se pare că așa va fi. Numai că Domnul a ales și om care să le fie adevărat părinte, care să se se roage pentru ei, să – i asculte pe toți și să le oblojească rănile.
Pe omul acesta mi l-a scos Domnul Hristos în cale, pe Părintele Mitropolit Iosif. De ce oare?
Vă spun, sincer, nu aș fi înțeles niciodată de unde izvorăște atâta căldură sufletească românească, care cucerește cu adevărat lumea și o transformă, încetul cu încetul dintr-o junglă năpădită de fiare, într-o mare liniștită, cu o mulțime de insule paradisiace.

Să vă ocrotească Domnul Iisus Hristos, Înalt Prea Sfințite Iosif, spre a fi mereu călăuză fraților și surorilor noastre!

Să vă răsplătească bunul Dumnezeu dragostea și osteneala, iubiți părinți Patriciu, Sorin, Dorian și Gabriel!

Să vă binecuvânteze dragi români, cu adevărat creștini, Părintele Cel Ceresc cu bunătăți nepieritoare!

În numele sutelor de prunci sărmani, miluiți de bunătatea voastră, vă mulțumesc din suflet!

Să ne ajute Măicuța Domnului, dimpreună cu Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca, cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și cu toți Sfinții, să ne bucurăm veșnic de Împărăția cea fără de hotare!

Dragii mei, astăzi, după cum bine știți, cinstim pe Sfântul și Marele Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, care s-a jertfit pe sine pentru credința sa neclinită întru Mântuitorul nostru Iisus Hristos, fiind supus la cele mai crunte chinuri.

Dăm laudă și ne închinăm Sfântului Gheorghe pentru curajul și iubirea curată față de Dumnezeu, iar noi sărbătorim pe toți cei ce poartă numele: Gheorghe, George, Georgeta, Georgiana, Geta, Gina, Gelu, Geo, Gică, Gherghina și le dorim cu toată inima, sănătate și mulți ani plini de fericire!
În această zi de mare sărbătoare creștină, haideți să nu uităm de fapta cea bună!

Și Georgică al nostru are nevoie de hăinuțe, de încălțăminte, de alimente și de toate cele de trebuință pentru a avea un Paște plin de lumină și bucurie!

Haideți să oferim un zâmbet celor 10233 de copilași!

DĂRUIM LUMINĂ!
Mergem mai departe?!

Dacă de Crăciun împodobim bradul, de Paște ce împodobim?
..COPIII!
Mai sunt 6779 din cei 10.233 de copii orfani sau sărmani, care au nevoie de ajutorul nostru!

Foarte curând vom lansa o nouă ediție de papuci INIMO, papuci care zilele acestea au ajuns și pe meleaguri belgiene, unde ne bucurăm de fiecare întâlnire avută cu oamenii dragi care ne susțin și sunt alături de copiii noștri dragi.

Mergem mai departe?!
Dăruim lumină?

6987 de grăuncioare mai au nevoie de ajutorul nostru pentru a primi LUMINA!

Cu mila Domnului Iisus Hristos am zburat astăzi din inima spirituală a României, Iași, tocmai în inima Europei.

Nu, nu pentru a scăpa de copii (că oricum, unde merg, numai de copii dau), ci pentru a vorbi copiilor de toate vârstele despre minunile iubirii și ale copilăriei de la Glasul Vieții.

Și dacă tot citit-am seara trecută Acatistul Bunei Vestiri, am început călătoria noastră misionară și filantropică alături de cei mai frumoși și inocenți creștini – copiii de la Școala Parohiei Ortodoxe Române Sf Ap Petru și Pavel/Sf Cuv Gertrude – Uccle, aici unde cei mici m-au învățat să cânt „Hristos a înviat!” în franceză, după ce i-am convins să cântăm împreună cel mai frumos „Apărătoare Doamnă” auzit vreo dată pe pământurile dintre Volga și Marea Nordului. Că pentru asta a trebuit să-i cinstesc cu niște ciocolată de post de la moldoveni, trecută prin Piața Alexandru direct în spațiul Shengen, asta-i altă discuție și nu încape aici.

Cine poftește să ne rugăm împreună Domnului Iisus Hristos, că de poftit bomboane Bucuria, degeaba o mai pofti, că orcum nu mai sunt, este așteptat astăzi de la 18.00 (Vecernie și Sfântul Maslu) și mâine, Duminică, de dimineață (Sfânta Liturghie) la biserica păstorită de Părintele Dorian Molete.

Cum am dat de bine pe aici (au o ciocolată de post bună rău ) sunt tare încântat să particip și la Hram, la Vecernia și Litughia de luni seara de la Parohia Sfântul Gheorghe Turnhout , alături de Părintele Gabriel, iar marți dimineața trebuie neapărat să îngenunchez în Biserica „Sfantul Nicolae” – Bruxelles, spre a mă bucura de împreuna slujire cu Părinții Patriciu Vlaicu și Sorin Șelaru.

Să ne îndulcească Domnul Iisus Hristos cu al Său Har și cu a Sa iubire de oameni fără de sfârșit!

Dăruim Lumină?

Mergem mai departe?

Iubiții mei, misiunea de a sta printre copii zi de zi și de a le fi aproape, hrănindu-i, îmbrăcându-i și oferindu-le cele necesare unei vieți decente, ne îndeamnă să depășim granițele și să fim în mijlocul prietenilor copilașilor noștri orfani sau sărmani, de această dată în Belgia.
Despre această lucrare vom da mărturie și vă vom îndemna să o urmați și să ne fiți aproape în următoarea perioadă:

La Parohia Ortodoxă Română Sf Ap Petru și Pavel/Sf Cuv Gertrude – Uccle
– Sâmbătă, 20 aprilie
Ora 12:00- Școala Parohială
Ora 19:00 – Taina Sfântului Maslu.
-Duminică, 21 aprilie, Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca :
Ora 8:30 – Utrenia
Ora 10:00 – Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.

La Biserica Ortodoxa Sfantul Nicolae Brussel:
-Marti, 23 aprilie – Liturghia Sfintelor Daruri mai înainte sfințite.

Mulțumiri din suflet Preacucernicilor Părinți Dorian Molete de la Biserica „Sfinții Petru și Pavel” din Uccle și Patriciu Vlaicu și Sorin Șalaru de la Biserica „Sfântul Nicolae” din Bruxelles, pentru invitația călduroasă de a lua parte la slujbele din cadrul parohiilor pline de credincioși cu inimă mare!

Autografe nu dăm, că nu-s eu vreun Elon Musk și nu-mi lipsește semnarea zecilor de hârtii care trec zilnic prin mâna mea pentru a ajuta familiile greu încercate. Dar pentru o vorbă bună sau pentru a participa la lansarea celor mai tari papuci de pe piața românească, iar de-acum și cea internațională, ori de vreți să faceți o faptă bună pentru copiii noștri și n-ați avut până acum încredere în securitatea cibernetică a băncilor, vă aștept cu mare drag în mijlocul parohiilor părinților dragi amintiți anterior.
Cine știe, poate dând mână cu mână, vom putea forma o adevărată armată dedicată ajutorării tuturor copiilor sărmani ori orfani la care vrem să ajungem negreșit până de Sfintele Paști.

Cu Dumnezeu împreună facem oameni mari!

Mergem mai departe?!

ANUNȚ
Se dă startul la cea mai mare licitație a Vieții, unde aveți șansa de a câștiga un bilet garantat spre Rai. Glasul Vieții este în căutare de oameni muncitori și cu inimă mare, dornici de a face tot ce le stă în puteri pentru a șterge lacrimile de pe chipul copiilor noștri dragi.
Dacă sunteți măcar puțin la curent cu munca colosală de la asociația noastră, dacă ne-ați fost alături sau ați visat să fiți în spatele miilor de zâmbete de copii ajutați de noi, acum aveți șansa de a veni în față și a lua parte la misiunea noastră.

De ce avem nevoie?

1. Șofer: căutăm un om cu inimă mare, atent și responsabil, dispus să își înceapă ziua pe malul Jijiei sau pe dealurile Cotnariului, ori să prindă apusul prin pădurea din Schitu Duca. Dacă mai știi și puțină mecanică, cât să păstrezi mașina intactă și să te mai întorci cu ea la Depozitul Faptelor Bune, este cu atât mai bine. Îți oferim bonus și un abonament la sala noastră, unde poți lucra toți mușchii corpului și să te antrenezi pentru Maratonul Vieții.

2. Jurist: ei, aici ne-ar trebui un om cu frică de Dumnezeu, dar și de ANAF, care să ne ajute să avem toate aprobările pentru multele noastre proiecte, în special pentru festivalul INIMO, care se apropie cu pași repezi, să ne explice termenii pompoși din Codul Civil și întortocheata legislație. Nu promitem birouri ca în filmele americane, dar garantăm o atmosferă armonioasă și un mediu de lucru plăcut. Ba chiar îți oferim și o mașină cu care poți plimba actele pe la instituții. Să știe și toate chițibușurile din sfera ecommerce-ului, pentru că vrem să-l întrecem pe Jeff Bezos.

3. Administrator-pedagog: bineînțeles că printre atâția elevi și studenți energici, avem nevoie și de lider, un om cald și empatic, care să fie un sprijin pentru bursierii noștri din Tătărași, vreo 90 la număr. Și dacă e cămin cu cazare, e musai să le oferim și de-ale gurii, ceea ce înseamnă multe drumuri la hypermarket-uri și piețe pentru a le oferi ce e mai bun ca să poată învăța și să ia note mari. Mașina o oferim noi, iar permisul trebuie să fie la purtător. Că va avea suflet, știm cu toții, dar n-ar strica rău să aibă și niște corzi mai sensibile la muzică, la desene și meșteșugărit. Un element foarte important este acela clar discriminatoriu că nu poate aparține decât ortodoxiei adevărate. Nu, n-avem nimic cu evreii ori cu musulmanii, doar că în weekend, trebuie să muncească ceva mai mult și n-am vrea să ne-ncurce.

4. Administrator rețea: cu atâtea site-uri și platforme pe care le avem, suntem în căutare de un om competent în tainele ascunse ale internetului, care să fie un gardian, nu al galaxiei, dar al rețelelor noastre de socializare, site-uri, youtube-uri și alte asemenea foarte necesare în munca noastră de zi de zi. Totodată, dacă știi ce-i aia wordpress și cu ce se mănâncă, nu mai sta pe gânduri și hai să te cunoaștem! Și să mă lăsați în pace, că „eu numai pe JAVA lucrez, că dacă mai aud treaba asta, mă duc până la Universitatea din Massachusetts și îi dau toți banii din buzunar ca să schimb programa. Dacă eu am învățat ajutat de omul de serviciu de la școală, când eram preot la țară ce face butonul Enter, apăi după atâta școală, fiecare om din echipa mea trebuie să cunoască operare PC, cel puțin ca mine.

5. Operator filmare: aici se cam precipită lucrurile, doar cei curajoși se vor aventura. Dacă ești un om cu înclinație către frumos și care poate crea „flori din mucigai”, ești empatic și răbdător cu copilașii și stăpânești și tehnici de interviu și comunicare, dar mai ales de adaptare a discursului, suntem nerăbdători să te cunoaștem. Trebuie să îți placă și munca de teren, căci nu putem filma prin videoconferință, ci să mergem pe teren și să căutăm poveștile care trebuie să se facă auzite. Deci și aici un permis de conducere la purtător prezintă un avantaj. Cât de bine trebuie să filmezi și să pozezi? Păi, cu actori moldoveni atât de naturali și cu un regizor ca mine, în asemenea format, vreau să-l batem de să-i sune apa-n cap domnului Spielberg.

De menționat și că misiunea noastră se învârte în jurul Bisericii, deci o vorbă bună de la duhovnicul tău poate constitui un avantaj și răbdarea de a sta la o slujbă, nu foarte lungă, căci la noi mâinile care lucrează, sunt mai sfinte decât gurile care se roagă. Așa că dacă tinzi să crezi că ai toate cele necesare pentru a veni în Echipa Vieții, așteptăm CV-ul tău pe adresa de mail pr.dandamaschin@yahoo.
Mai multe detalii despre cerințele job-urilor regăsiți în imaginile de mai jos.

EVANGHELIA VIEȚII

,,Și i-a răspuns Lui unul din mulţime: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut.
18. Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut.
19. Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine.
20. Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând.
21. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie.
22. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi.
23. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.
24. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele.
25. Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el!
26. Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit.
27. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare.
28. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim?
29. El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post.
30. Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva.
31. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia.
32. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe.” (Mc 9,17-32)
Nu una, ci trei videcari a săvârșit Domnul Iisus Hristos în cadrul întâlnirii cu copilul demonizat, adus de tatăl său înaintea Lui.
Mai întâi l-a vindecat pe tatăl acestui copil de deznădejde, de îndoială și de necredință.
Ne imaginăm că nu puțini au fost doctorii la care a fost dus spre vindecare acest copil chinuit de duhul cel rău. Din păcate, trebuie să o știm cu toții, nu doctorul vindecă, ci Dumnezeu prin mâna, prin leacul și prin știința acestuia.
Doar că, atât timp cât sufletul nostru și al celor dragi nouă este stăpânit de duhurile cele potrivnice, Duhul cel Sfânt nu se poate apropia și nu poate izgoni răul, împotriva voinței noastre.
Sunt atât de mulți părinți care, în loc să vadă în bolile copiilor lor calea de a se apropia de Dumnezeu si de a se întări in credință, de a descoperi Rugăciunea , Postul și Sfintele Taine, preferă calea cea scurtă, gândind, în mandria lor, că știința și averea, tot de Dumnezeu daruite, vor putea să le aducă fericirea și nemurirea. Cu cât oamenii se golesc de Dumnezeu, cu atât răul invadează lumea noastră, transformându-ne viața în iad.
Dorința tatălui copilului bolnav de a se înfățișa înaintea Domnului Iisus, rugăciunea sa stăruitoare, lacrimile pocăinței și smerenia prin care își recunoaște puțina credință, au adus înainte de vindecarea copilului vindecarea tatălui de deznădejde, de îndoială și de necredință.
Apostolii, la rândul lor, atât timp cât n-au putut alunga demonul din copil, priveau nu doar stânjeniți la conversația dintre Iisus și tatăl copilului, ci și cu o ușoară îndoială, derutați fiind de modul violent in care demonul îl chinuia pe copil. Mustrarea poporului este adresată în aceeași măsură și tatălui și lor. Trebuiau să învețe acum lămurit că lupta cu duhul cel rău se poate duce decât dacă ne întărim cu post și rugăciune.
Cât de ciudați ni se par în acest context cei de alte credințe care minimalizează importanta postului pentru creștini și cât de înfricoșători sunt cei stăpâniți de patima lăcomiei, care nici nu vor să audă de postul lăsat de Dumnezeu prin sfinții Săi.
Dacă vorbim de vindecarea copilului, atunci trebuie să știm că, cu toate eforturile și rugăciunile tatălui său, fără mila fără de margini a lui Dumnezeu, nu s-ar mai fi vorbit astăzi de o astfel de minune. Spre deosebire de duhul cel rău, nemilos, care îl batjocorea pe acest copil din fragedă pruncie, Domnul, după ce-l aduce la credință pe tatăl lui, va porunci demon să lase în pace, să fugă și să nu se mai întoarcă.
Dacă Domnul Iisus Hristos îl vindecă pe acest copil, o înviază pe fiica lui Iair ori pe fiul văduvei din Nain, dacă El cheamă copiii la Sine,… dacă El s-a făcut prunc, înseamnă că nici un prunc nu trebuie să se teamă în boală, nici un părinte nu trebuie să deznădeăjdui, pentru că iubirea vindecătoare a Domnului este mult mai puternică decât ura demonică și suferința distrugătoare.
Să ne dăruiască Domnul Iisus Hristos tutor credință smerită, iar copiilor sănătate sufletească și trupească!
DĂRUIM LUMINĂ?
MERGEM MAI DEPARTE?