Lună: februarie 2024

Mulțumiri prietenilor de la WOW Iași, care sprijină proiectul nostru „Floarea Vieții” aflat în plină desfășurare!
Voluntarii noștri vă așteaptă zilele acestea în curtea Catedralei Mitropolitane din Iași să vă ofere o floricică, cu rugămintea de a ne ajuta să aducem o rază de speranță în ochii copilașilor sărmani!
Bănuț cu bănuț, aducem primăvara în viețile mamelor și copiilor sărmani.De altfel, „Floarea Vieții” vă așteaptă cu brațele deschise și la multe alte biserici din Iași, în zilele de 3 și 10 martie și ne dorim ca din bănuții strânși, să punem mână de la mână și să oferim copilașilor șansa la viață și la un viitor plin de lumină!

Oameni cu inimă mare, haideți să facem fapte bune!

Doar împreună putem reuși să salvăm vieți!

Suntem mereu alături de mame și de copilașii sărmani în fiecare ceas, însă necazurile cu care se confruntă aceștia adesea ne zdrobesc sufletele și ne lasă neputincioși.Atâtea povești cutremurătoare…

 Povestea Danei este una tristă, aceasta fiind o femeie tânără, în vârstă de 34 ani, mamă a cinci copii minunați și atent îngrijiți, care însă trece prin clipe foarte grele.

În urmă cu opt ani, după nașterea primului copil, Denis, după multe stări de amețeală și de durere fizică, în urma controlului medical, mama a primit vestea tristă că este disgnosticată cu cancer mamar. Au început tratamentele, chimioterapia, radioterapia și după ceva timp a fost nevoie chiar de extirparea sânului drept.Ulterior, medicii au anunțat-o că pericolul a trecut și nu sunt șanse ca această groznică boală să evolueze. A urmat sarcina cu gemenii, Mario și Miruna și ulterior a fost născută și Carla. Mama Dana mai mers la control de mai multe ori, i s-a transmis că este bine, însă cancerul a recidivat.

După nașterea fetiței celei mici, Măriuca, în luna septembrie a anului 2023, au început durerile tot mai crunt, mâna dreaptă nu a mai putut să o folosească, descurcându-se tot mai greu cu treburile casei. După toate acestea, boala s-a extins și i-a afectat și piciorul drept, iar acum nu se mai poate deplasa.

În prezent este internată la IRO-Centrul metodologic de îngrijiri paliative din Iași, țintuită într-un pat, așteptând o rază de speranță de la specialiști. S-au făcut mai bine de două luni de când Dana este în spital, departe de copii, fără a primi vreun tratament care să-i amelioreze suferința. Doar soțul o vizitează cât și când poate, pentru că nu i se permite să poată lua și copiii cu el, pentru a vedea măcar chipul mamei, iar ei trebuie să rămână în grija cumetrei, singura care le este aproape. Copiii, cu vârste cuprinde între 8 ani și 5 luni, cu greu înțeleg plecarea mamei, care era mereu lângă ei și le veghea somnul… și în fiecare clipă aceștia întreabă de mama lor dragă și așteaptă ca aceasta să se arate în prag.

Tatăl, în schimb încearcă din răsputeri să aibă grijă de copii și de multe ori se simte neputincios privindu-și copiii în ochi. A preluat atribuțiile mamei și se dedică cu totul copiilor, dar și soția are nevoie de el. Casa bătrânească în care locuiește familia greu încercată de probleme, este cea în care a crescut tatăl copiilor, având doar două camere despărțite de un hol, însă doar una este încălzită pentru a nu risipi lemnele cu greu adunate. El și soția sa și-au dorit să construiască o nouă casă pentru copii, au ridicat temelia casei, dar nu au putut continua lucrările, pentru că problemele s-au ținut lanț și nevoile de bază ale copiilor au rămas prioritare.

Mama Dana este pe cât de îndurerată, pe atât de puternică și demonstrează zi de zi că luptă, în durere, pentru a putea fi alături de pruncii ei. Vă imaginați cum se poate simți o mama care nu și-a mai privit copiii de atât de mult timp? Care nu îi poate prinde de mână, nu îi poate îmbrățișa, nu le poate fi aproape când au cea mai mare nevoie?

Atâta suferință doar o mamă poate duce!

Zilele sunt lungi, nopțile fără de sfârșit, fără somn și fără vești bune. Medicii ridică din umeri, nu se pronunță în pivința unei posibile vindecări. Și când ne gândim că nici reapariția cancerului nu era posibilă… si totuși, a fost! Însă veștile rele nu se opresc, în curând mama va trebui să se reîntoarcă acasa, într-o stare mult mai gravă, pentru că nu mai poate beneficia de găzduire în spital.

Cine îi poate oferi un răspuns unei mame, care luptă din rasputeri să se facă bine, dar nu i se dă nicio șansă? Chiar și fără a se putea mișca, Dana se roagă și crede că Dumnezeu îi va oferi șansa să se întoarcă pe propriile picioare la copiii săi.

Dumnezeu este singura nădejde!

Haideți să o ajutăm pe mama Dana să meargă acasă la copiii săi!

Haideți să readucem zâmbetul pe buze copilașilor!

Împreună putem aduce vindecare mamei aflate în nevoie!

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu ca să se roage: unul era fariseu și celălalt vameș. Fariseul, stând drept, așa se ruga în sine: Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, prea desfrânați, sau ca și acest vameș. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig. Iar vameșul, departe stând, nu voia nici ochii să-și ridice către cer, ci-și bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât acela. Fiindcă oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța.” Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameșului și a Fariseului) Luca 18, 10-14

Iubiți credincioși, în ultima duminică a iernii, Biserica ne invită să luăm aminte la un fragment evanghelic, de la Sfântul Luca Evanghelistul, fragment ce ne prezintă o pildă, care, dacă e să citim de la cap la coada Scripturile, în special Noul Testament, nu ne atrage atenția în mod special, mai ales dacă e să o privim cu ochii noștri omenești, fără a încerca să căutăm în scriptură, acea semnificație esențială, duhovnicească.
Pilda aceasta, aparent simplă, ne prezintă doi oameni veniți să se roage în biserică – un fariseu și un vameș.
Privind în calendar, vedem că astăzi este și prima duminică a Triodului, perioada specială de zece săptămâni, care ne pregătește de marea sărbătoare a Învierii Domnului Iisus Hristos.
Iată, deci, că la începutul Triodului drept binecuvântare, sprijin și călăuză, stă Pilda vameșului și a fariseului, care ne prezintă două categorii de oamenii în rugăciune, unii ce nouă ni se par buni și unii ce ni se par răi, doar că această Evanghelie ne arată că la Dumnezeu nu e ca la noi. Dacă mergem în lumea aceasta aspră, vedem că cel care bate mai tare cu pumnul în masă, cu bomba sau cu tancul, cel care dă mai tare cu șutul la poartă sau cel care are mai mulți bani, câștigă.
Doar că în fața lui Dumnezeu nu este așa. Fariseii, rețineți, erau lideri culturali și spirituali, fiind considerați cei mai buni oameni pe care îi avea poporul. Vameșii, în schimb, erau agenții vamali ai Imperiului Roman, racolați din rândul evreilor, care, pe deoparte, își vindeau sufletul dușmanului pentru bani, iar pe de altă parte, lacomi fiind, luau mai mult decât se cuvenea, făcând averi din furat.
Două rugăciuni… cu care simpatizăm noi astăzi? Pentru că ceea ce spune Iisus în final ne șochează.
Trebuie, însă, să luăm aminte că această pildă este pusă înaintea ochilor noștri, pentru că vrea să ne învețe să ne schimbăm, iar schimbarea noastră nu se face niciodată privind în josul nostru. Niciodată nu vei putea merge înainte privind în spatele tău, ci trebuie să privești în față.
Ce face astăzi fariseul și greșește?Se mândrește și nu se roagă Domnului spre a deveni mai bun,
ratând șansa de a rosti o rugăciune perfectă. În schimb, el se întoarce și se raportează la vameș, când trebuia să se raporteze la îngeri, la sfinți,… la Dumnezeu.
Păcătosul și ,,ticălosul” de vameș, venind în biserică, așa cum era, încărcat de păcate, asemeni tâlharului pe cruce, îngenunchind și privind la Dumnezeu doar cu mintea, nu cu ochii, pentru că privirea-i înecată în lacrimi era pironită în pământ, își mărturisește toate păcatele sale, se vede cel mai rău om de pe pământ. Este strigătul unui om care știe că doar Dumnezeu îl poate scăpa.
Învățăm că fiecare dintre noi ar trebui să schimbe în viața sa ceva. Poate că mulți spun că „lumea este rea”, însă trebuie să fim atenți că nu este rea de la poluare, de la stres, de la politică ori de la stăpânii lumii, ci mai presus de toate, este rea de la mândrie.
Omul nostru, în loc să privească la Cer, unde Hristos îl așteaptă, că de acolo vine sufletul și viața noastră, privește în urmă. Ni se strâmbă gâtul și sufletul privind la ceilalți și vrem să renunțăm la invidie și la disprețul celor mai din urma noastră.
Dragilor, noi suntem făcuți după chipul lui Dumnezeu, noi trebuie să căutăm în viața aceasta, cu întreaga ființă, să ne asemănăm Lui și sfinților, lucru care dacă nu-l facem, înseamnă că nu avem ce căuta în Împărăția Sa.
Cel care privește la Dumnezeu este mereu câștigat! Modul în care Dumnezeu face selecția și.,, nivelează ” valorile din lumea aceasta pentru veșnicie este smerenia, pentru că nici generalul, nici doctorul, nici preotul nu sunt mai presus decât ceilalți, pentru că tot ceea ce deținem este de la Dumnezeu. Dacă vii la biserică, vii să mulțumești pentru daruri, vii să te smerești pentru păcate și nicidecum să-i judeci pe ceilalți pentru ceea ce fac sau nu vor să facă.
Să nu uitați că smerenia este cea mai simplă cale de a câștiga. Cu cât ne micșorăm noi, cu atât Dumnezeu ne înalță!
Vă mulțumesc că ați arătat răbdarea unui cuvânt foarte greu și vă îndemn să încercați fiecare acasă, să căutați această schimbare, care începe cu smerenia . Fiecare avem ceva de reparat și adăugat: mai multă rugăciune, mai mult post, mai multe fapte bune, dar toți avem de lucrat la smerenie.

Să ne ocrotească Bunul Dumnezeu, să ne dea smerenie, sănătate și mântuire!

Dragii mei, iată că eforturile pe care le facem zi de zi pentru copiii sărmani ori orfani și mamele greu încercate de sărăcie din zona Moldovei, dar și din restul țării, nu au rămas necunoscute în fața profesioniștilor din domeniul asistenței sociale.
Sunt onorat să fiu nominalizat la Gala Naţională a Excelenţei în Asistenţa Socială, ediția a X-a, la categoria „Premiul pentru întreaga carieră în promovarea asistenței sociale”, care se va desfășura pe data de 19 martie 2024. Pentru mine, această nominalizare nu face decât să aducă un motiv în plus de a continua această activitate începută acum aproape trei decenii, pentru a veni în sprijinul copiilor și mamelor și pentru a le oferi șansa la o nouă viață.

Țin să mulțumesc celor de la Colegiul National al Asistentilor Sociali din România, în special doamnei Asistent Social Roxana Necula, Președintele Sucursalei Teritoriale a CNASR Iași, pentru încrederea și sprijinul neîncetat pe care ni-l oferă misiunii și proiectelor noastre.

Mulțumesc tuturor celor care sunt cu adevărat prietenii mamelor și copiilor sărmani și ne sprijină pentru a continua șirul faptelor bune!

Haideți să oferim un gram de bucurie!