GÂNDUL VIEȚII!

Dragilor, prima Duminică de după Pogorârea Duhului Sfânt este cunoscută în toată ortodoxia ca fiind Duminica Tuturor Sfinților. Vedem, așadar, că dacă în Duminica cea Mare, ziua nașterii Bisericii noastre, ne-am bucurat de revărsarea Duhului Sfânt peste Sfinții Apostoli și peste întreaga lume, acum, doar la o săptămână distanță, ne bucurăm de rugăciunile și binecuvântarea Tuturor Sfinților.

Înțelegem, astfel, că dacă Sfântul Duh se coboară peste Sfinții Apostoli, iar de la Apostoli peste fiecare creștin, din neam în neam, până la noi, lumea întreagă se umple de Duhul Sfânt și fiecare suflet ce dobândește lucrarea lui Dumnezeu se umple de Har sau de sfințenie.

Dacă vom citi cu atenție scrisorile sau epistolele Sfinților Apostoli, imediat după Înălțarea Domnului Hristos și coborârea Duhului Sfânt în Biserică, o să vedem că Apostoli se adresau creștinilor, cu apelativul „sfinți”. Nu se adresau cu apelativul de „domnul” sau „doamna” cutare din Efes, Tesalonic, Corint, Galata Roma etc, cu cu cel de „sfinții” din biserica din….

Asta arată, mai presus de toate, că puterea Duhului Sfânt, trimis în lume să împlinească lucrarea Domnului Hristos, aduce sfințenie în viața creștinului.

Pe de altă parte, dacă spunem că cinstim Duminica Tuturor Sfinților, ar însemna că noi ne închinăm astăzi la toți sfinții care au trăit în această lume de la Adam și Eva, dar mai ales de la Pogorârea Duhului Sfânt și până în zilele noastre.

De ce?

Pentru că foarte puțini sunt sfinții pe care noi îi cunoaștem și care s-au făcut cunoscuții lumii acesteia din motive binecuvântate. Un calendar cu toți martirii bisericii noastre, vreo 60.000.000 la număr, după calculele istoricilor Bisericii, ar trebui să se întindă pe vreo 27 de hectare. Aceștia sunt sfinții noștri! Câți cunoaștem noi?

Dacă ne uităm în calendar, câteva sute mai cunoscuți, vreo 30 mai importanți și cam atât… restul sunt doar de Dumnezeu știuți.

Nu în ultimul rând, dragilor, eu cred că Biserica noastră a lăsat Duminica Tuturor Sfinților pentru a ne arăta nouă în mod categoric, care este rostul nostru pe pământ.

De ce ne naștem noi? De ce trăim în această lume?

Ca să primim Duhul Sfânt!… Iar Duhul Sfânt nu aduce o stare de euforie, de beție, de bolboroseală, așa cum vedem la anumite secte, unde se spune că vine Duhul Sfânt și încep, care mai de care să urle. Duhul Sfânt aduce sfințenie!

Reținem, dragilor, că cinstim astăzi Duminica Tuturor Sfinților pentru a arăta, în primul rând, că o dată ce vine Duhul Sfânt în lume, se umple lumea de sfințenie, în al doilea rând, ca să-i pomenim pe toți sfinții pe care noi nu-i știm, dar se află scriși în Cartea Vieții, în calendarul Raiului și, nu în ultimul rând, ca și noi să învățăm că trebuie să devenim sfinți.

Dragilor, de ce venim la Biserică? De ce am venit eu astăzi la Biserică?

Cei mai tinerei au venit că au nevoie de ajutor la examen, la învățătură; cei mari poate vor ajutor în viață, poate un soț, o soție, poate vreo casă a lor; cei care lucrează, vor un serviciu mai bun, un șef mai blând, vor colegi mai apropiați, mai toleranți. Cu cât trecem de carieră și coborâm panta aceasta a vârstei mai înaintate… ce vrem? Sănătate! Mai vrem să vedem copiii fericiți, vrem să ne vedem copii și nepoți la casele lor și tot vrem…

Dar, dragilor, eu cred că noi nu știm ce vrem de la Dumnezeu! Noi nu știm ce să-i cerem lui Dumnezeu! Știți de ce?

Că dacă noi am veni în Biserică și am cere: „Doamne, dă-ne Duhul cel Sfânt!”, „Doamne, dă-ne sfințenie!”, ce ar însemna asta? Înseamnă că eu știu că Dumnezeu, care este SFÂNTUL, dându-ne nouă din sfințenia Sa, ne face părtași la toate bucuriile acestei lumi.

Un om care dobândește sfințenia, fie că e mic, fie că e mare sau în vârstă, le are pe toate! Are binecuvântarea Domnului în tot ceea ce face, noi ne mulțumim doar cu firmituri. Noi vrem lucruri punctuale, iar Dumnezeu ne dă nouă veșnicie. Știți de ce nu știm noi să cerem? Pentru că noi nu-l iubim pe Dumnezeu. Noi iubim școala, iubim soțul, soția, iubim casa, trupul nostru care se vrea sănătos,… dar nu-l iubim pe Dumnezeu. Dacă noi îl avem pe Dumnezeu cu adevărat, vom fi cu El și aici și-n veșnicie.

Și dacă știi că trăiești 70, 80, 90 de ani în viața aceasta, iar dincolo o veșnicie, nu-i normal să spui: „Doamne, dă-mi veșnicia și mai lasă-mă în pace cu acești 70, 80, 90 de ani!”. Nu-i normal să cerem „Doamne, dă-mi Raiul! Eu vreau Raiul cu tine, Doamne. Pentru că te iubesc, Doamne! „?

De ce spune Apostolul Pavel că el dorește să moară, să fie cu Hristos? Pentru că îl iubea pe Dumnezeu!

De aceea, dragilor, eu cred că noi astăzi avem ocazia să ne deschidem mintea și inima noastră și să învățăm să fim creștini cu adevărat.

Se pare că nouă nu ne place sfințenia. Când vin oameni, care intră o dată pe an în biserică și îi întreb dacă au fost la biserică, spun „Da, părinte am mai fost la Sfânta Parascheva. De câte ori? 2, 3, 4 ori la examenele cel mai grele, la sesiune, la licență”. Atât! Asta înseamnă că ei și-au iubit examenul lor și în disperare au căutat ajutor oriunde. Fie că mergeau la Sfânta Parascheva, fie că mergeau la legat sau dezlegat, fie că mergeau la vrăjitori, era același demers.

N-au mers la Sfânta Parascheva să se roage pentru sufletul lor, ci pentru că au auzit că-i bine și au mai trecut și pe acolo. Asta nu este credință! Asta nu e iubire! Asta este oportunism! Este furtișag de cele sfinte!

Noi, creștinii, trebuie să căutăm esența. De aceea, ne-am botezat în numele lui Hristos în Biserica Sa, Cel ce ne-a dat harul Duhului Sfânt în apa botezului, la ungerea cu Sfântul și Marele Mir, la Sfânta Împărtășanie.

Să nu mai căutăm firmituri, dragilor, să nu mai căutăm în gunoaie, să nu mai fim ai nimănui. Suntem ai Lui! Iar sfințenia nu este doar a Sfintei Parascheva, a Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava sau al nu știu cărui alt sfânt din calendar, ci este a noastră, a tuturor! Trebuie doar ca noi să o căutăm!

Cum căutăm noi sfințenia?

Dacă la Botez spunem că omul moare păcatului și înviază cu Hristos, dacă la fiecare Spovedanie există un nou Botez, prin Pocăință murind și înviind cu Hristos, ca să nu păcătuim, asta înseamnă că un creștin este mereu chemat la sfințenie!

Un creștin este un om care în fiecare dimineață se roagă, „Doamne, dă-mi putere să nu mai păcătuiesc, ca să mă sfințesc” și în fiecare seară când ajunge acasă se pune în fața icoanei si spune „Doamne, iartă-mă, Doamne, că tare mult te-am supărat și pierd sfințenia!”

V-am spus că fiecare păcat al nostru alungă harul Duhului Sfânt? Fiecare gând întinat, fiecare poftă, fiecare gest mizerabil alungă sfințenia din viața noastră și atunci mai vrem minuni?

Dacă pe Dumnezeu îl vrem doar când avem nevoie de El, de ce mai vrem, oare, minuni?

Aceasta este de fapt marea problemă a noastră, dragilor! Căutăm ajutor, nu căutăm sfințenie, căutăm lucruri mărunte, nu căutăm harului Duhului Sfânt.

Sfinții sunt nenumărați în această lume și se prea poate să fie sfinți printre noi în biserică, fără să-i știm. Ne întrebăm, care sunt criteriile pentru care Dumnezeu ridică oamenii la sfințenie, știind faptul că doar Dumnezeu este sfânt cu adevărat: „Sfânt, Sfânt, Sfânt e Domnul Savaot,; plin e cerul şi pământul de mărirea Ta”.

Evanghelia de astăzi e una foarte clară și ne învață că cel ce vrea să fie sfânt cu adevărat, trebuie să aibă un anumit mod de viață dar, mai ales, să scoată păcatul din viața lor pentru a o umple cu virtuți. Altă virtute pe care o are un Sfânt este și aceea de a mărturisi pe Dumnezeu înaintea oamenilor. Aici se încadrează, desigur, Apostolii, Mărturisitorii și toti Mucenicii Bisericii noastre. Cei care mărturisesc pe Dumnezeu înaintea oamenilor, de multe ori plătind cu viața această formă de manifestare a iubirii, aceștia sunt cu adevărat sfinți.

Mai găsim printre sfinți, persoane care au lăsat totul în lumea aceasta și l-au urmat pe Hristos, iar aici avem un număr nesfârșit de cuvioși și cuvioase, care nu au mai avut griji lumești și s-au legat de Dumnezeu cu toată ființa lor.

Mai avem sfinți ierarhi, care atât de mult au lucrat pentru Dumnezeu în ogorul Bisericii, conducând-o cu măiestrie ca pe o corabie pe valurile istoriei, lăsându-ne rugăciuni frumoase și luptând pentru dreapta credință. Sfinții ne-au arătat că, iubindu-l pe Dumnezeu mai mult decât orice în viața aceasta, dobândești adevărata fericire.

Vă îndemn, dragilor, să căutați să-l mărturisiți pe Hristos, să vă lipiți inima de El, pentru ca în neprihănire să descoperim lumina și bucuria cea nepieritoare!