GÂNDUL VIEȚII!

Dragilor, astăzi este ziua cea mare a Pogorârii Duhului Sfânt sau Duminica cea Mare, când Duhul cel Sfânt se coboară peste Apostoli și de la Apostoli, peste Biserică, peste toți creștinii și peste intreg universul.

Spunem Duminica Rusaliilor pentru că în această perioadă, la început de vară, civilizația romană sărbătoarea ziua trandafirilor sau Duminica Cincizecimii pentru că în ziua în care Duhul cel Sfânt s-a coborât peste apostoli, în Ierusalim, evreii se adunau la sărbătoarea Cincizecimii pentru a își aduce aminte de plinirea Legii celei vechi de către Moise, de pe muntele Sinai.

Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt reprezintă împlinirea misiunii lui Dumnezeu de a mântui neamul omenesc și de a ne reașeza pe toți în Împărăția Cerească.

Ne aducem aminte că după ce Dumnezeu i-a făcut pe Adam și pe Eva după chipul Său, revărsând asupra lor suflare dumnezeiască, îi așează în Grădina Raiului, urmând să dobândească asemănarea cu El sub ocrotirea harului Duhului Sfânt. Spun Sfinții Părinți ai Bisericii că în clipa în care oamenii au păcătuit și au fost alungați din Grădina Raiului, aceștia au pierdut harul Duhului Sfânt, care se regăsea în suflarea plină de viață si dumnezeire. Alungați din Paradis oamenii au orbecăit în lumea aceasta, căutând sfințenia, căutând mântuirea, căutând viața cea veșnică.

Dar, așa cum o reprezintă istoria, cu cât omul se zbătea mai mult să ajungă la Dumnezeu, cu atât neputința era mai mare, păcatele întărite prin puterea demonică au slăbit firea și credința omului pe pământ, aruncându-l pe calea pierzaniei.

Dumnezeu Tatăl, pentru a nu da un al doilea potop, pentru că așa ar fi meritat omenirea, îl trimite în lume, pe Fiul Său, Mântuitorul Iisus Hristos.

Care ce face?

Ne reînvață pe noi, oamenii, calea cea adevărată a credinței, care nu înseamnă doar împlinirea celor 10 porunci din Vechiul Testament, care nu înseamnă doar să ții posturile și sărbătorile, ci înseamnă să-l iubești pe Domnul Dumnezeul Tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta și pe aproapele tău așa cum El ne-a iubit pe noi, până la moarte pe Cruce. Și astfel, după ce Iisus își încheie misiunea Sa pe pământ, dându-și viața pentru noi, Înviind și Înălțându-se la cer, făgăduiește că nu ne va lăsa din nou singuri, ci îl va trimite pe Duhul Sfânt, Cel de o ființă cu Tatăl și Fiul, care va împlini toate cele pe care El le-a încredințat lumii.

Astfel, în ziua de astăzi, în Duminica cea Mare, pe când Apostolii se aflau în rugăciune, la slujbă, în cetatea Ierusalimului, Duhul cel Sfânt se coboară peste ei.

Cum?

…În chip de limbi de foc, spune Sfântul Luca în Cartea Faptelor Sfinților Apostoli. Aceștia s-au umplut de îndată de o înțelepciune nemaiîntâlnită și au început a grăi mulțimilor din Ierusalim, adunate la sărbătoarea evreiască, mulțimi care făceau parte din așa numita diaspora. Ei erau evreii ce fuseseră luați ca robi și duși cât mai departe de Ierusalim în toate regiunile din Imperiul Roman de atunci și care se întâlneau acasă, la sărbătorile mari în Ierusalim, la Templu, acolo unde aduceau jertfe și rugăciuni către Domnul.

Această mulțime de evrei auzind vuietul cel mare și pe Apostoli vorbind în limbile popoarele de unde veniseră s-au înspăimântat.
Mai marii iudeilor din Ierusalim, neștiind ce se întâmplă, spuneau că Apostolii sunt deja beți și că, probabil, aiurează.

Sfântul Apostol Petru, ne spune cartea Faptele Sfinților Apostoli, luând cuvântul, va explica mulțimilor că nu au cum să fi consumat alcool ( în Ierusalim, acesta era interzis până la ora 15.00), deci nu erau „plini de must”, așa cum spuneau evreii.

În predica ce a urmat cu atâta putere l-a propovăduit pe Domnul Iisus Hristos astfel încât mai toți cei prezenți l-au întrebat ce trebuie să facă. Iar Petru i-a îndemnat să se boteze, să creadă în Hristos Iisus, Fiul lui Dumnezeu și vor primi Duhul Sfânt.

Astfel va lua ființă Biserica noastră, în urmă cu 2000 de ani, în cetatea Ierusalimului prin venirea la credință a celor 3000 de suflete. De atunci și până în zilele noastre, Duhul cel Sfânt a sporit și întărit Biserica.

El nu ne părăsește, deși trăim în păcat, deși ne lepădam de El, deși adesea fugim de Dumnezeu cu toată voința și ființa noastră.
El ține lumea această toată, El lucrează în Biserică prin Sfintele Taine prin Botez, Mirungere, Spovedanie, Împărtășanie, Sfântul Maslu, Cununie și Preoție. El este cel care ne ocrotește și ne umple de putere și de bunătate.

Cum se face că un creștin din vremurile noastre nu-l vede și nu simte puterea Duhului Sfânt?

Pentru că Duhul Sfânt nu se trăiește, nu se întâlnește în păcat și patimi, Duhul Sfânt nu se întâlnește în lăcomie, în minciună, în ură, în mândrie.

Duhul Sfânt se coboară și aduce dragoste, bucurie, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facerea de bine, credinţă, blândeţe, înfrânare și curăţie, adică sfințenia, arvura vieții veșnice.

Vă îndemn, dragilor, să vă gândiți că Dumnezeu, atât de mult ne iubește, Dumnezeu atât de mult ne poartă de grijă, încât ne-a dat tot ceea ce este nevoie în Biserica Sa, ca să ne umplem de Harul Duhului Sfânt. Trebuie doar ca noi să împlinim cuvântul Evangheliei.

Nu întâmplător sfinții ne-au lăsat atâtea rugăciuni frumoase, începând cu „Împărate Ceresc”, cu „Preasfântă Treime”, cu „Sfinte Dumnezeule”, cu toți psalmii, cu toate slujbele noastre și nu în ultimul rând cu „Tatăl Nostru” și „Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi păcătoșii!”. Fiecare rugăciune nu este o rostire de cuvinte cu sau fără logică pentru unii, ci este umplerea permanentă cu Duhul cel Sfânt.

Să dea Dumnezeu, dragilor, ca Duhul Sfânt să aducă tuturor darurile Sale bogate: lumină, pace și iubire! Amin