Dragilor, munca la Glasul Vieții e în toi, și cum ar putea fi altfel?! Mai ales atunci când ai de asigurat locuință pruncuților sărmani, pentru că doar așa am speranță în suflet că vor deveni oameni mari.
Și nici nu mai vorbesc de câtă nevoie de OAMENI MARI este în lume! Cine știe?! Poate că într-o zi ,ei vor fi oameni mari, iar eu om mic și atunci o să înțeleg încă o dată că toate eforturile noastre nu au fost în zadar.
Zilele trecute am făcut o scurtă vizită la Popești, acolo unde voluntarii noștri muncesc de dimineață până seară pentru a finaliza lucrările la casele ce urmează a fi locuite de copilașii noștri sărmani. Și nu doar a fi, ci și a aparține! Da, a aparține lor, copiilor care nu ar fi visat niciodată că pot avea un asemenea loc, o asemenea locuință… în care să poată simți cu adevărat mirosul unei mâncări calde, a unei băi fierbinți într-o cadă (că sărăcuții de ei, sunt deja mult prea obișnuiți să se spele la lighean), o casă în care să domnească veselia, iar Hristos să coboare printre străchini, la masă.
În continuare avem nevoie de ajutor! De aceea, vă îndemn și vă rog să completați formularul 230, formular ce ne va ajuta pe noi să oferim condiții și toate cele necesare pentru ca ai noștri copii sărmani să fie fericiți și să trăiască decent!