1 mai copilăresc sau cum să te bucuri de-un grătărel doar cu…apă!

Între 100 de copii flămângioși de unde să mai speri la vreun mic (mic, mic)?

Tare frumos a mai fost la noi ieri după-amiază. De ceva timp încoace tot îmi spun copiii de la Centrul de Excelență Cosma și Damian: „Părinte, nu facem și noi o distracție de 1 mai?! Tare frumoasă a fost șezătoarea de dinainte de Postul Mare. Promitem să facem noi grătarul și să fie camerele… lună!”

Poți să spui nu la o asemenea ofertă?! Să spui nu la 100 de suflete care te-așteaptă?!

Cauți cleștii de grătar, dai o tură după mici, după carnea proaspătă, altă tură după cărbuni, te pregătești de fumărie, faci o rugăciune să ai vreme bună și fuuuga în Tătărași, la copii.

Vă dați seama, nici bine n-am pregătit carnea că m-am trezit singur-singurel, doar cu focul făcut, ce-i drept.

Unde-au plecat? Cu toții la Șezătoarea Vieții, unde-au avut activități dintre cele mai diverse. Discuții tematice, jocuri tare distractive, aș spune eu, o veselie cum numai la noi găsești. După atâta joacă, putea să nu vină și foamea? Le-am oferit un răsfăț culinar de care numai specialiștii de prin emisiunile de gătit ar fi în stare, și, până să mă dezmeticesc bine, am rămas numai cu…apa.

„Unde-or fi dat bir cu fugiții, mi-am zis?!” Când colo, au încins o horă mare, cât să ardă caloriile în plus de la porția în plus de tiramisu buun, de să te lingi pe degete.

Cam asta a fost, dragilor, după-amiaza noastră de distracție, o zi cu mult soare și multă bucurie, la Șezătoarea Vieții.

Să mai facem, așa-i?