Gândul Vieții!

Pentru noi, creștinii, ziua Floriilor este ziua intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim. Această zi marchează, pe de o parte, ultima duminică a Postului Mare, iar pe de altă parte este o fereastră către Săptămâna Patimilor Domnului Iisus Hristos.

Urcușul spre Ierusalimul cel pământesc începe din această zi, când Hristos intră în Ierusalim pe mânzul asinei, spre mântuirea tuturor. Împăratul tuturor este astăzi lăudat de ceata pruncilor, de cei care ”de vor tăcea, pietrele vor striga”, de ceata drepților și de toți cei care îndelung așteptau un izbăvitor, de răsună până și Ierusalimul cel ceresc: „Osana întru cei de Sus, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului”.

Osana, pentru că în limba ebraică, cuvântul „osana” însemna „chemarea izbăvitorului” sau „Doamne, salvează-ne”, „Doamne, scapă-ne”, iar „bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului”, întrucât aceasta ne arată că cel ce este plin de Harul lui Dumnezeu, cel ce vine cu Evanghelia și cu Crucea în inima sa, totdeauna va aduce pace și bucurie.

Această zi ne pregătește pe toți și ne cheamă să ne indentificăm de acum înainte cu pelerinul care merge și pătimește cu Hristos în Ierusalim, dar adevărul este că nu putem să fim creștini pelerini către Crucea Mântuitorului și către iubirea Sa, dacă noi nu credem cu tărie că în fața noastră se află însuși Dumnezeu adevărat. Pentru că da, copiii neprihăniți au văzut în Domnul Hristos că este cel plin de har, El este cel căruia trebuie să i se aducă osanale și că binecuvântarea Lui este cea care vine de sus.

Ca să credem că Iisus este Dumnezeul nostru, nu este suficient să rostim peste o săptămână „Hristos a Înviat” și „Adevărat a Înviat”, nu-i suficient doar să ne facem sfânta cruce atunci când trecem pe lângă o Biserică, nu-i suficient să spunem „Doamne, ajută”, atunci când suferim, ci trebuie să vedem înaintea ochilor noștri totdeauna pe Domnul Hristos ca fiind Dumnezeul cel adevărat și stăpânul vieții și cel care îngăduie moartea noastră.

Dumnezeul nostru este cel care ne transformă din oameni cu necaz și dureri în copiii săi, iar copiii lui Dumnezeu nu trebuie să se îndoiască vreo clipă că Lumina lui Hristos luminează tuturor, din orice timp și spațiu, biruind până și temeliile morții.