Ludmila – o mamă în brațele Maicii Domnului!
V-ați întrebat vreo dată cum este să pregătești pentru școală vreo 8 copilași?
Chiar ieri am trecut pragul casei Ludmilei, noi căutând un adăpost în căsuța celor 8 grăuncioare de lumină ce căutau speranță în portbagajul încărcat cu bunătăți mai de tot felul.
Sunt ceva ani de când Ludmila a devenit un simbol al mamei creștine. Cu un tată prea puțin prezent în viața copiilor săi, încercată de greutăți mai de tot felul, aceasta a dus mai mereu o luptă ilegală cu foamea, frigul și indiferența celorlalți. Ce o face pe Ludmila noastră să meargă mai departe este un lucru pe care ni-l împărtășește mai tot timpul și anume: dragostea pentru copilași și încrederea că într-o bună zi, aceștia o vor face o mamă împlinită.
Imaginați-vă doar ce înseamnă să pui pe masă mâncare pentru atâtea guri, ori ce înseamnă să pregătești pentru școală 4-5 copilași, fiecare cu nevoile și dorințele sale. Când am întrebat-o cam câte ore doarme pe noapte, aceasta ne-a răspuns că dintre cele 8 ore recomandate, pline ar fi cam două, restul transformându-se în ultimii ani într-o rugăciune la căpătâiul suflețelele lor mult iubite.
Cu multă dragoste, aceasta se luptă să ofere ceva condiții, preocupându-se să-și știe împlinită misiunea de mamă. Singurică a învățat să treacă peste ce-i greu, chiar dacă uneori greul a fost cât un munte.
„Părinte, oare parchetul acesta e potrivit pentru camera copiilor?” „Părinte, vreau să dau cu var în camera celor mici!” „Părinte, cum să pun plasă de gard?”
Acestea ar fi o parte dintre întrebările cu care mama Ludmila ne vizitează și, zic eu, Maica Domnului a învățat-o să fie și meseriaș în construcții, să fie și bucătăreasă, să fie și mâna care mângâie, căci nu văd cum ar putea face față la atâtea provocări.
Ce m-a mișcat ieri la despărțire de această familie a fost răspunsul pe care singură și l-a dat. Cu multă dragoste, aceasta s-a întrebat cum vom putea să îmbrăcăm de Paște atâția și atâția copilași sărmani. Cu Maica Domnului, părinte…