Lună: aprilie 2023

O lună ne mai desparte până la termenul limită în care puteți completa formularul 230, prin care puteți dona 3,5% din impozitul pe venit datorat Statului.

Avem taaaaare, taare multe șantiere în lucru, 10,233 de mame și copii din zonele cele mai defavorizate din regiunea Moldovei, copilași dintre cei mai frumoși, care așteaptă o mână de ajutor pentru a putea merge la școală, curați frumoși și demni.

Lucrăm cu spor la cel mai complex proiect social de sănătate, Centrul Medical „Veronica”, prin care vom reda dreptul la sănătate pentru cei mai dezavantați membri ai societății.

Pentru ca toate acestea să devină realitate, avem nevoie de sprijinul dumneavoastă.

Completați formularul 230!

E gratis, durează 2-3 minute cel mult, accesând link-ul https://glasulvietii.ro/formular-230/

Dragii mei, dacă tot e sărbătoare și tot am prins un moment de respiro, între două slujbe, țin astăzi să mulțumesc în mod cu totul și cu totul deosebit doamnei Elena Popa Enache și al ei grup de oameni minunați, iubitori de fapte bune, The Charity Mall!

În urmă cu ceva timp, și-au propus să asigure scutecele pentru un an de zile la cei 481 de bebeluși, aflați în lunga noastră listă!

De la sute de kilometrii distanță, ce au făcut, ce n-au făcut, ce-au vorbit ori ce-au gândit, ba vânzând câte o hăinuță, un mărțișor sau o felicitare, ori dăruind vreun gând bun, au reușit ca până în ajun de Înviere să aducă mângâiere și stare de bine la un număr de 125 de copii.

Ce înseamnă asta?

Înseamnă că de la Paștele de acum până la Paștele viitor, 125 de copii au scutecele asigurate, mai ales că așa cum ne-am mai „lăudat” pe aici, când luăm cu tirul marfă de calitate tocmai de la mii de kilometrii, prețul unui produs premium este la mai puțin de jumătate decât găsim pe la noi. E o nimica toată, chiar și pentru funduleț… e o nimica toată!

Că au rămas încă 1249 de copii care au nevoie de ajutor, asta înseamnă că mai este mult loc de fapte bune, iar noi avem multă încredere și răbdare că nu vor suferi din lipsa celor atât de necesare!

Vinerea Mare, când Domnul Iisus Hristos a fost răstignit pe cruce, o zi de mare însemnătate pentru toată creștinătatea omenească, am ales să o petrecem în mijlocul copiilor sărmani de unul sau de ambii părinți, pentru ca bucuria Învierii să pătrundă și în sufletele lor!

Și ce poate fi mai frumos decât zâmbetul adus pe chipul acestor copii sărmani, atât de încercați!

Dragilor, vă prezint ultimele lucrări de pe șantierul Policlinicii Veronica, șantier care în aceste zile a luat o scurtă pauză de odihnă, pentru a reveni cu forțe proaspete în scurt timp.

Dacă încă nu ați aflat, Policlinica Veronica este singurul loc din România în care mamele și pruncii sărmani vor primi asistență medicală la cele mai înalte standarde!

Cu câteva ceasuri înainte de Sărbătoarea Sfintei Învieri, voluntarii Glasul Vieții bat kilometri în lung și în lat pentru ca Lumina Sfintei Învierii să fie primită așa cum se cuvine de cele mai firave dintre ființele pe care Dumnezeu ni le-a dăruit.

Adevărul este că au fost șase săptămâni în care am muncit cu toții din greu, pentru ca 10.233 de copii să fie îmbrăcați, încălțați și hrăniți, măcar de Sfintele Paști. Ne-am străduit să ajungem și să dăruim un grăunte de lumină în toate comunitățile sărace din Moldova, dar și în câteva comunități din afara zonei noastre (mame singure, copii în risc de a rămâne chiar pe drumuri).

Încă vreo câteva cazuri și ne apropiem de sfârșit, cu toate că nu știu cum o vom scoate la capăt cu toate facturicile care s-au cam adunat în ultimul timp.

De aceea vă cer ajutorul în prag de sărbători, să facem împreună o faptă bună.

Îmbracă un copil de Paști!!

Încă vreo câteva cazuri și ne apropiem de sfârșit, cu toate că nu știu cum o vom scoate la capăt cu toate facturicile care s-au cam adunat în ultimul timp.

De aceea vă cer ajutorul în prag de sărbători, să facem împreună o faptă bună. Îmbracă un copil de Paști!!

Hristos a Înviat și ne cheamă la fapte bune!

Copiii Lenuței au nevoie de dragostea noastră.

Dăruim Lumină?

Hristos a Înviat și ne cheamă la fapte bune!

A doua zi de Sfintele Paști a fost petrecută alături de copiii Lenuței, care și astăzi mâââncaseră tot… fasole!

Cu ceva daruri și o vorbă bună casa lor s-a umplut de lumină.

Haideți să aducem bucuria Învierii și în casele copiilor sărmani!

Dragii mei, adunarea în jurul bisericilor în noaptea de Înviere a unei mulțimi de oameni nemaiîntâlnite cu niciun alt prilej social, cultural, sportiv ori politic, cântarea răsunătoare a imnului „Hristos a Înviat din morți cu moartea pe moartea călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”, precum și ținerea în mâini a luminii izvorâte tocmai din mormântul Domnului de la Ierusalim ne umple de multă emoție. Emoție care într-o bună măsură, va inunda orașele și satele noastre, timp de câteva ceasuri și în cel mai fericit caz, chiar câteva zile.

Știind faptul că în câteva minute doar puțină lume va reintra în Biserică spre a sluji împreună Liturghia Pascală – care este ESENȚA acestei nopți minunate – dați-mi voie, dragilor să mă întreb și să vă întreb: „De ce am venit la Biserică? De ce sărbătorim Învierea Domnului Hristos” sau mai curând „Cine este Hristos pentru noi?”. Dacă ar fi să fim sinceri, ar trebui să și recunoaștem că în mare măsură Paștile – Învierea Domnului, este mai mult prilej de întâlnire cu prietenii și cu cei apropiați ori de petrecere cu mâncare și băutură, iar venirea aici și acum la Biserică este determinată, pe de o parte, de amintirea acestui moment istoric, iar pe de altă parte de dorința de a fi martori momentului prilejuit de împărțirea luminii sfinte.

Nu cred că este cineva care să nu știe că, după ce se încheie cuvântul pastoral, se sărută Evanghelia și înconjurăm Biserica și intrăm în biserică, slujba va continua cu încă două ceasuri de Liturghie cu Împărtășie, iar spre final cu sfințirea bucatelor din coșul pentru masa de Paște.

Așadar, Slujba de Înviere este cu mult mai mult decât împărțirea Sfintei Lumini, ci este întâlnirea noastră cu Dumnezeu Iisus Hristos, cel din morți Înviat în Casa Sa, Cel care ne invită să stăm la masă dimpreună cu El și să ne ospătăm din Sfintele Sale Taine, Trupul și Sângele Său.

Când aveam vreo 5 ani, la un Sfânt Ion, trebuia să merg împreună cu părinții la ziua nașului meu de botez, Nicu Gârlea, așa cum era frumosul obicei de a participa reciproc la zilele onomastice. Pentru moment, săniușul cu prietenii, a părut atât de atractiv încât am uitat că părinții mă așteptau acasă pentru a merge la nașul, iar cand am ajuns acasă era deja prea tarziu. Chiar dacă părinții mi-au adus câte ceva dintre bunătățile de la ospăț – pulpe de pui, fursecuri și o bucată de tort, toate pentru a-mi alunga regretul și lacrimile vărsate, vă mărturisesc că în toată copilăria și cu puțină nostalgie astăzi, m-am gândit la ce am pierdut pentru o tură cu sania în acea seară.

Înțelegem de ce în asemenea situație îndreptarea pașilor noștri în mod nejustificat către casele noastre ori către locuri de petrecere este dacă nu o lepădare de Dumnezeu, cel puțin un moment de rătăcire care va lăsa mai devreme sau mai târziu un gol aducător de întuneric, de tristețe și chiar de deznădejde.

Oricât de mult ne vom strădui să trăim pământește Paștele cu atât mai mult, ne vom depărta de Domnul Hristos, cel care nu doar că dă sens și umple de Har viața noastră, dar alungă prin iubirea sa teama de moarte și de iad.

Cu siguranță, dragii mei, dacă ar fi să mă întreb care este cauza trăirii Paștelui pământește și nu Dumnezeiește într-o Românie creștină și liberă, vă mărturisesc că de fapt lipsa unei pregătiri sufletești minuțioase ne face să nu vedem că Hristos Domnul Dumnezeul nostru este Adevărata Lumină, cea din mâini fiind doar un firav simbol, în lipsa unei pregătiri minuțioase pentru acest moment, postul fiind un post al minții, ochilor, buzelor, stomacului, inimii și întregului nostru trup. Doar astfel, la finalul acestei pregătiri, ne vom putea curăți prin Taina Sfintei Spovedaniei și prin ospățul cel duhovnicesc, adică Împărtășirea cu Sfintele Taine de la Masa Sfântului Altar.

Cunoașteți cu toții misiunea noastră în care ne-am străduit să îmbrăcăm cei 10.233 de copii, misiune în care zi și noapte facem tot posibilul pentru a finaliza casele pentru mii de mame și copii sărmani, ori oferim sănătate celor mai dezavantajați frați ai noștri, în cadrul Policlinicii Veronica, ce nădăjduim să fie gata, cu ajutorul dumneavoastră, până la finele acestui an.

S-ar putea spune că dacă ne place ce facem, aceasta este alegerea noastră și nu putem obliga pe nimeni să urmeze aceeași cale. Dar cu toate acestea, în fiecare clipă Dumnezeu ne arată că această lucrare a faptelor bune ne pregătește în cel mai frumos mod cu putință pentru a ne întâlni cu el tocmai prin faptul că dăruim din Harul lui, celor sărmani: speranță, iubire și lumină.

Pe 19 martie m-am aflat la Bruxelles, în mijlocul comunității de români de la Biserica Sfinții Apostoli din Uccle, acolo unde părintele și mii de enoriași ne-au copleșit cu daruri pentru copiii noștri sărmani. Pentru că o bună parte a donatorilor veneau de la zeci, chiar sute de kilometri distanță, am apreciat sacrificiul lor ca fiind unul foarte important pentru noi și am încercat să le mulțumesc în cel mai frumos mod cu putință. În mod suprinzător, mi-au cerut sa nu le mulțumesc, ci au ținut chiar ei să mulțumească pentru că le ofer șansa de a se apropria de Hristos și de Biserică, pentru șansa oferită de a șterge lacrimile și tristețea unui copil ca Vasilică, un orfan de ambii părinți, dintre cei 10.233 de copii ajutați de noi.

Dragii mei, vă mulțumesc din suflet pentru toată bunătatea și credința dăruită bisericii lui Hristos la așa zi de mare sărbătoare și în toate zilele de peste an.

Vă mulțumesc pentru sprijinul acordat misiunii noastre în lupta cu sărăcia, cu foamea și cu durerile celor sărmani.

Vă îmbrățișez pe fiecare, în dragostea lui Hristos Domnul, cel din morți Înviat, rugându-L să vă dăruiască tuturor un Paște cu adevărat fericit, plin de Har și bucurii nepieritoare.

Hristos a Înviat!
Preot Dan Damaschin
Biserica Maternității Cuza Vodă Iași
15.04.2023

În câteva zile se va împlini un an de când Ramona, o mamă tare dragă nouă, mamă a 4 copilași dintr-unul din satele Moldovei, a luat o hotărâre care avea să le schimbe viața.

Până atunci, o avem în evidențele noastre și o ajutam să-și crească copilașii, cum știam noi mai bine, de la peste 100 de kilometri distanță. Știam despre ea că e o mamă iubitoare, care se descurcă cu greu la provocările enorm de mari cu care se confruntă o mamă singură, mamă victimă a violenței domestice și a indiferenței autorităților.

Ne contactase disperată, căci în niciun chip nu mai poate face față cheltuielilor imense de acasă și nimeni, absolut nimeni nu o putea ajuta, nici măcar cu puținul de alimente de care aveau nevoie pentru a supraviețui.

Era în perioada Paștilor, și ea, sărăcuța, nu știa ce va putea să le pună pe masă celor mici, darămite să mai poată spera că vor ține piept cheltuielilor de tot soiul, într-o căsuță care nu era a lor. Își dorea enorm ca, oricât de multe sacrificii ar fi fost nevoită să facă, să-și vadă copilașii mergând la școală, fără lipsuri prea mari care să le marcheze viitorul.

Nu am stat prea mult prea gânduri și am răspuns ”prezent” strigătului de ajutor al unei mame singure. Două, trei zile mai târziu, i-am pășit pragul căsuței încărcați cu tot ce-i mai bun și frumos pentru cei mici. Printre lacrimile de fericire, deloc puține, Ramona ne-a întrebat dacă există vreo speranță pentru copilașii ei.

„Ramona, are grijă Dumnezeu de micuții tăi.”, i-am spus, fără să am vreun plan exact al lucrurilor ce vor urma, dar încredințat că dragostea lui Hristos va lucra mai departe.

Prin dragostea lucrătoare și mâna darnică a sute de oameni tare buni, un an mai târziu, putem spune că soarele a răsărit pe strada Ramonei. Curând, se împlinește un an de când, aproape de Iași, trăiesc în armonie și cresc în cele mai bune condiții cei 4 micuți ai mămicii noastre. Aici, la câțiva kilometri de școli de prestigiu, într-o căsuță cu toate condițiile, echipată așa cum trebuie, aceștia au acum speranță și dorință de a merge mai departe în viață.

Ne bucurăm să știm că, astăzi, cu toții vor avea un viitor mai bun. În doar 2 zile, în jurul mesei, încărcate cu toate cele pentru Sfintele Paști, cu toții vor spune ”Hristos a Înviat!”.

Pe listele Grăuntelui de Lumină, încă 2249 de copii , așteaptă o binecuvântare de Sfintele Paști. Cum vom răspunde unui ”Hristos a înviat”, din sufletele a 2249 de copii sărmani?