Vizită pastorală în Uccle

[Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Dragilor, una dintre cele mai fascinante cărți ale copilăriei mele a fost legată de Belgia. Nu Belgia de astăzi, cu sute de mii de români stabiliți în capitala Europei, nu Belgia anilor 80 când echipele de fotbal băteau de-i rupeau pe cei de la Anderlecht sau bruges, ci Belgia în care mărșăluia Napoleon Bonaparte.

Bine, la vremea respectivă habar nu aveam și nimeni nu sufla o vorbă că de la revoluționari și luminiști,

Dragilor, una dintre cele mai fascinante cărți ale copilăriei mele a fost legată de Belgia. Nu Belgia de astăzi, cu sute de mii de români stabiliți în capitala Europei, nu Belgia anilor 80 când echipele de fotbal băteau de-i rupeau pe cei de la Anderlecht sau Bruges, ci Belgia în care mărșăluia Napoleon Bonaparte.

Bine, la vremea respectivă habar nu aveam și nimeni nu sufla o vorbă că de la revoluționari și luminiști, precum Napoleon a început prăbușirea unei civilizații și distrugerea creștinismului apusean.

Cert este că tare mai plângea inima-n mine când citeam și reciteam episodul despre Watterloo, acolo unde s-a pus cruce carierei de „Vive L’Empereur”. Nici prin cap nu mi-a trecut că tocmai acolo unde austriecii și englezii l-au bătut măr pe Napoleon, acolo românii ortodocși vor deveni biruitori și vor organiza una dintre cele mai frumoase comunități din Diaspora la doar câțiva pași în Uccle.

Vă mărturisesc, sunt deosebit de bucuros și onorat deopotrivă să mă aflu în perioada 18-21 martie 2023, în mijlocul Parohiei Ortodoxe Române Sf. Ap. Petru și Pavel/Sf. Cuv. Gertrude – Uccle , la invitația dragului părinte Dorian.

Aștept și număr clipele de a mă împărtăși din harul lui Dumnezeu, împreună cu frații și surorile noastre din inima Europei, biruitori ai indiferenței și însingurării la care ne condamnă înstrăinarea de țară și mărturisitori de Hristos, acolo unde de mult a fost alungat.

Așadar, dragi creștini și dragi români, ne vedem sâmbătă la Biserica din Uccle!

Grăuntele de Lumină, Episodul nr. 13

grauntele-de-lumina-episodul-nr-13  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Din căsuța ei micuță, Ionela, o minune de copilaș de 10 anișori, dorește să ajungă om mare! 

Visul ei este acela că, într-o bună zi, va putea fi aproape de cei aflați în suferință, le va putea alina suferințele și neputințele. Nu au fost puține dățile în care a fost cu surioara mai mică, Elena, la spitalul de copii, aceasta suferind de un defect congenital. De la operația, efectuată la o vârstă fragedă, problemuțele au fost multicele pentru Elena, odată cu ele și vizitele la spital, iar medicii de acolo au ajuns să o cunoască destul de bine.

Așa a învățat Ionela că spitalul este un locușor în care Dumnezeu lucrează prin oameni. Și din acel loc, în care se întâlnește suferința celui bolnav cu mâinile prin care lucrează Cel de Sus, de multe, multe ori se nasc adevărate minuni. …A mai învățat că , pentru a oferi tămăduire, medicii muncesc muuulte ore pe zi, și învață muuulte multee cărți, încă de la 9-10 anișori, cam cât are ea. 

Și, dacă a aflat că medicii sunt prietenii lui Dumnezeu, a aflat în ea dorința ca, nu peste multă vreme, să poată deveni și ea unul dintre ei. De aceea, atât cât poate ea, lucrează la visul ei.

Pentru moment, își face cu multă migală temele la toate obiectele, matematica și limba română fiind pentru ea o adevărată cale de a se remarca printre colegi. Și, slavă lui Dumnezeu, este printre cei mai buni. Curând, va termina prima etapă, a școlii primare, iar gimnaziul, cu prima etapă, clasa a V-a, va însemna o nouă provocare.

La finalul acestei etape, finalizate, nădăjduim noi, cu brio, își va găsi cu siguranță loc printre cei mai buni elevi de care ne îngrijim la Centrul de Excelență Cosma și Damian. Dar, până atunci, ne îngrijim cum știm mai bine de Ionela și frățiorii acesteia. De curând am pășit pragul căsuței lor, o locuință modestă, mult prea modestă pentru suflete care visează atât de departe. 

Mi-aș fi dorit să-i găsesc curați, cu hăinuțele în ordine, bine aranjate, într-o locuință care să le asigure tot confortul. Adevărul este însă că, pentru atâtea suflete, este greu să asiguri acest minim de confort, mai ales în condițiile în care cea mai apropiată sursă de apă este departe. Mama, singurică, ce-ar putea să facă, cu atâtea și atâtea nevoi?! Chit că-i cel mai mic, Constantin, un flăcău de 3 anișori, știe că mami a lui n-ar putea să se descurce singurică, astfel că, atât cât poate el, este un ajutor de bază în gospodărie.

Pe mai departe, la cum îl vedem noi, va fi un om minunat, devotat sprijinului celor neajutorați, poate, din câte ne spune chiar el, polițist.

Pentru a le fi aproape, am pășit pragul căsuței lor încărcați, așa cum ne stă obiceiul, cu alimente de bază, bunătăți pentru cei mai mici, scutecele și lapte praf. Și chiar dacă știm că acestea nu vor fi de ajuns pentru mai mult de 2-3 săptămâni, avem speranța că Dumnezeu va alina, măcar câteva din suferințele acestei familii.

De Sfintele Paști, Constantin, Elena, Măriuca și Ionela, așteaptă o minune.

Bunătate din Suceava

bunatate-din-suceava  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

De la numai 150 de kilometri depărtare de Iași, cam din mijlocul Sucevei, de acolo din țara codrilor de fag, au poposit aseară pe la noi o mână de oameni bun.

Oameni buni și darnici, cum numai în Suceava ți-e dat să întâlnești…. ei bine, fag nu ne-au adus… însă au pus mână de la mână și împreună au asigurat pentru cel puțin o lună masa a sute de burtici flămânde.

Unde mai pui că pe lângă pâinea cea de toate zilele, ne-au adus chiar și zahăr, bulion, făină și chiar zacuscă pentru ca cei mici să aibă cu ce se îndulci la masa de dimineață.

Vă mulțumim, oameni dragi, pentru că ne sunteți alături și pentru că împreună alungăm foamea a mii de suflețele aflate în atât de mari nevoi.

Grăuntele de Lumină – Episodul nr. 12

grauntele-de-lumina-episodul-nr-12  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Doamne ajută, dragii mei. Am intrat în cea de a treia săptămână a Postului Mare, cea în care Hristos, Păstorul cel Bun, ne îndeamnă să luăm crucea (mai mare sau mai mică pentru fiecare) și să urmăm pe drumul cel greu al mântuirii.

Suntem, așadar, cu o săptămână mai aproape de Sfintele Paști. La Depozitul Faptelor Bune încep să sosească deja alimente, produse de igienă, încălțăminte și hăinuțe pentru copilașii noștri sărmani.

Atâta doar pentru a-i știi fericiți și pe cei 9000 de copilași care încă așteaptă va trebui să facem mari eforturi și mă tem că fără ajutorul dumneavoastră nu-i vom putea ferici pe toți.

Chiar astăzi am făcut o scurtă oprire în căsuța în care ne așteptau cei 5 copilași ai Elenei, copilași tare frumoși pe care îi avem în grijă de cam doi anișori. Din brațele mamei, Ioana, fetița de 6 anișori a acesteia, ne povestește despre cum a obținut prima ei medalie la un concurs de logică, la care a participat acum o lună de zile.

Știam că toții că e tare deșteaptă, încă de la primele întâlniri, când pe lângă drăgălășenia cu care ne primea, micuța ne oferea lecții de matematică dintre cele mai interesante. Acum că această inteligență este și apreciată, nu poate fi decât un semn că acest copil are un potențial uriaș, dar pentru a-l demonstra, Ioana are nevoie de toată susținerea pentru ceva ani de acum încolo.

Nu este încă decisă cu privire la ceea ce ar dori să facă, atunci când va crește mare, însă credem noi că orice își va alege, o va face cu tot dragul și va fi, dacă nu cea mai bună, măcar printre cei mai buni.

Lângă ea, Teodora, ceva mai micuță, dar tot cu un potențial uriaș ne povestește că îi place tare mult să se joace cu frățiorii mai mici și să o ajute pe mami la treburile gospodăriei, deloc puține.

Numai Elena știe cam câte kilograme de rufe se adună la finalul unei săptămâni de la toți cei 5 copilași, dar și câtă muncă este doar dacă e să ne referim la gătitul unei mese. Unde mai pui că Elena este cam singurică, tatăl celor 5 copilași fiind mai mereu preocupat în a asigura un bănuț din care aceștia să se poată întreține.

Căsuța în care și-au găsit adăpost devine pe măsură ce acești copilași cresc tot mai neîncăpătoare, astfel că, deși nu ne-au spus-o, știm că părinții își doresc o căsuță ceva mai mare și cu condiții ceva mai bune în care cei mici să poată trăi o copilărie ceva mai frumoasă.

Cu ocazia acestei întâlniri, le-am dăruit celor 5 micuți daruri (cum ne este obiceiul, alimente, elemente de igienă și câte ceva pentru a le mai domoli din atâtea lipsuri), dar și o promisiune: de Sfintele Paști vor avea o masă îmbelșugată!

…Și nu doar atât, pentru ei, la depozit vom pregăti ????????̆????????????????̦????, ????̂????????????̆????????̦????̆???????? noi și cam tot ce le mai trebuie.

Dragii mei, haideți să le aducem acestor 5 bulgărași de lumină speranța că indiferent de greutăți, binele învinge!

Grăuntele de Lumină 2023!

grauntele-de-lumina-2023  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Dragilor, luna martie este pentru noi luna mamelor, a pruncilor și a VIEȚII! Dincolo de bucuria revenirii primăverii, este o lună care ne oferă bucurii dintre cele mai adevărate!

În primul rând, prin adâncirea sufletească în Postul cel Mare, ce ne pregătește pentru Învierea Domnului Hristos, mai apoi prin revărsare de lumină și culoare primăvăratecă și nu în ultimul rând, prin omagierea mamelor noastre dragi, pe sacrificiul cărora se ține întregul univers.

În căutarea luminii de la Domnul Hristos, de la soare și din ochii mamelor noastre, ar trebui să ne regăsim cu toții, fiecare suflet mai mare sau mai mic, de la copil la bătrân. Iar misiunea mea, ca preot în cea mai mare Maternitate din România, tocmai această înseamnă: să aducem lumină în sufletele înnegurate de durere, de lipsuri, de foame ori de frig.

Casele Vieții, Casele Mamei, Internatele C.E.D.C., Marea Vieții, Drumul Speranței, Lemnul Vieții și mai nou, „Veronica” ne oferă zilnic șansa de a deveni mai buni, dăruind iubire, speranță și lumină miilor de familii greu încercate de sărăcie.

Cu 6 șantiere pe cap, cu 100 de copii zilnic la masă și cu zeci de telefoane la care suntem implorați să intervenim trebuie să recunoaștem că reușim din ce în ce mai greu să facem fașă la atâtea și atâtea provocări, dar niciodată nu ne vom gândi să renunțăm la a dărui lumină celor 10.233 de copii. Aceștia au mare nevoie de ajutor pentru ca și în acest an, de Paște, să primească hăinuțe noi, frumoase, încălțăminte de calitate, alimente sănătoase și pachet cu produse de curățenie și igienă de calitate.

Vă cer, așadar, în numele mult milostivului Dumnezeu, să vă alăturați în ceata îngerilor păzitori pentru cei 10.233 de copii, oferind, pentru 300 de lei, nu numai un pachețel cu toate cele pentru copilașii noștri dragi, dar și dăruind din BUCURIA de a fi alături de cei mai neajutorați și mai firavi membri ai societății.

DĂRUIM LUMINĂ?

Dar spre veșnicie întru bucurie!

dar-spre-vesnicie-intru-bucurie  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Zi de zi la masa bucuriei noastre se îndestulează sute de suflete greu încercate.

90 de copii, elevi, studenți găzduiți în Casele internat ale Centrului de Excelență Damian și Cosma, zeci de mame singure cu copii în pântece și de mânuță și mai nou aproape 200 de copii din proiectul de tip After School „Cuvântul Vieții”.

Fiecare dar venit pe această cale naște în mod minunat zâmbete și potolește foamea atâtor suflete greu încercate.

Nu am cuvinte în a-mi exprima recunoștința față de atâția oameni dragi care aleg să cinstească memoria înaintașilor și să-i pomenească pe cei dragi mutați la cer într-o atmosferă de pace, bucurie și lumină, cum numai copiii ți-o pot oferi.

Nu vrem să rămânem datori cu vreun gând nici față de cei care aleg să-și cinstească Sfântul ocrotitor sau ziua aniversară alături de cei mai sinceri și dezinteresați prieteni, copiii.

Să vă ocrotească Domnul Iisus Hristos, dragilor!

Grăuntele de Lumină 2023, Episodul nr. 11

grauntele-de-lumina-2023-episodul-nr-11  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Își amintește cineva, dragilor, cum se numește protagonista din povestea aceea în care apar cei șapte pitici, iar ea se îngrijea de aceștia? Să vă dau mai multe detalii!

Timp de 14 ani, alături de ai ei pitici, s-au înghesuit în două cămăruțe. Și or fi piticii “pitici”, dar tare greu trebuie să fi fost, odată cu timpul, momentele în care spațiul se împuțina, căci ființele acelea mici se transformau în ditamai voinicii!

Cum se descurca, oare, săraca femeie, când era vorba de menținerea curățeniei și spălatul hainelor?! Prințesei noastre îi înghețau mâinile pe timpul iernii, de la gerul nemilos, căci ea era harnică și iubitoare, iar hăinuțele piticilor ei trebuiau să fie curate! Ei bine, o fi fost frigul crud cu ea, dar iubirea de care avea parte o determinau să reia aceiași activitate iar și iar, ori de câte ori era nevoie! Și să nu credeți că de puține ori a stat afară, în aceste condiții, pentru a-i putea trimite demni și corespunzător îmbrăcați la școală!

Ciocnindu-se unul de altul, venirea nopții nu numai că presupunea problematica împărțirii în paturi, dar aducea, odată cu ea, și chinul cauzat de întunericul care scufunda întreaga căsuță, de nu se mai recunoșteau unul pe celălalt la chip! Și nu, nu a furat nimeni soarele, dar luna nu făcea față să lumineze fiecare colțișor al odăilor, bine împărțit, în care se afla câte un pitic dornic să-și termine temele, să descifreze tainele matematicii sau să descopere frumusețea metaforelor din poeziile lui Eminescu sau ale lui Arghezi! Ia apa, de unde nu-i, ia curentul, de unde nu există posibilitate, să nu mai aducem în discuție casa care pare că se micșorează de la o zi la alta… Nu prea pare o poveste, așa-i! Și nici Albă ca Zăpada nu ar fi!

Da, dragii mei, nu este vorba despre acea poveste! Însă sunt provocările la care a fost supusă Daniela, mama piticilor din povestea noastră, care, între timp, s-au înmulțit și au devenit ȘAPTE, fix ca în bine-cunoscuta istorisire! Nu o fi ea portretizată ca în ficțiune: cu părul negru ca abanosul, cu buzele roșii ca sângele și cu chipul alb ca zăpada, dar iubirea de care dă dovadă pentru copiii ei o înfrumusețează mai mult decât ar putea fi vreodată Albă ca Zăpada! Încă nu v-ați convins? Să mai poposim puțin asupra acestei mame!

Provocările peste care trebuie să treacă Daniela nu s-au oprit la numărul magic de 3, câte întâlnim de obicei în basme, ci tot apar zilnic, copleșind-o! De unde faci rost de cele trebuincioase traiului cu șapte copii, fără posibilități financiare, deși tatăl lucrează pe unde prinde ocazia pentru a câștiga cei 80-100 de lei? Unde mai pui că ți se rupe sufletul, ca mamă, în momentul în care bucățica de pâine nu ajunge pentru toți, atunci când grămada de haine te înghite, iar detergentul și puterile pentru a spăla la mână ți se împuținează, și… mai presus de toate, durerea îți sfâșie întreaga ființă, căci unul dintre cei cărora le-ai dat viață a trebuit să se confrunte cu o tumoră la cap, la o vârstă fragedă!

Dragilor, iubire și speranță dăruim și noi, ajutând-o pe această mamă să-și poată crește frumos puii: pe Ștefănel, Alexandra, Iulian, Marian, Florin și Florentina! Fără îndoială, ea întrunește toate calitățile care definesc un erou! Nu suntem nici Sfânta Vineri sau vreo zână bună care să facă minuni, dar ne punem viața în slujba Domnului, punând un umăr la greutățile pe care astfel de mame și copii le duc!

Cum să fim indiferenți, când îi cunoaștem de șapte ani, iar pentru ca Ștefănel, mezinul familiei, să vină pe lume, am fost aliatul de încredere a mamei în lupta contra riscului de avort spontan?!

Știm că fiecare bănuț reprezintă o mică avere pentru tratamentul și investigațiile necesare (tomograf, RMN), pentru ca Alexandra – iubita ei fiică, de doar șapte anișori, să o poată bucura cu prezența, mulți ani de acum încolo! Pentru mica noastră luptătoare, cea care ne încântă privirile și sufletele, ne scotocim de fiecare bănuț pentru aceste servicii medicale, de care nu te poți atinge ca om de rând!

Nu, nu avem harta spre vreo comoară, dar avem oamenii dragi care ne sunt alături și care ne susțin! Și, pentru ca bucuria să fie deplină, acum doi ani am ținut să le construim o „CASĂ A VIEȚII” din temelii, primitoare și încăpătoare, cu toate utilitățile (apă, curent, căldură ) și i-am gospodărit cu niște căprițe care să hrănească voinicii, și care se pare că au crescut într-un an, cât alții în zece…

Grăuntele de Lumină – Episodul nr. 10

grauntele-de-lumina-episodul-nr-10  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

De ziua mamei, Ioana, un îngeraș de doi anișori i-a dăruit Elenei cel mai frumos dar. În una din vizitele pe tern, părintele Antonie, responsabilul de evaluarea la domiciliu și de asigurarea celor necesare pentru cei mici, i-a oferit Roxanei, surioara de 10 anișori a Ioanei o cărticică de rugăciuni la capătul căruia pe o foiță de hârtie erau niște versuri cu care mai toți am crescut. Această întâmplare a fost acum cam trei luni, astfel că noi am cam uitat de darul simbolic pe care l-am oferit micuților.

Zilele trecute, părintele Antonie a ajuns încă o dată în căsuța celor 7 îngerași, iar Andra și Ioana l-au tras de mânuță, spunându-i astfel: „Părinte, am învățat cântecelul pentru mama! Vreți să-l auziți?”

Dragilor, mare ne-a fost bucuria când glasurile celor mici au murmurat versurile „E ziua ta, mămico/în dar ți-am adus inima”.

Astfel au așteptat ziua mamei copilașii familiei Carp, 7 grăuncioare luminoase de iubire pentru care ne luptăm de cam doi ani.

La acel moment am descoperit într-unul din sătucile Moldovei o mamă împovorată de griji, care făcea cu greu față atâtor nevoi. Elena se află într-o situație de-a dreptul disperată… din venitul aproape inexistent trebuind să asigure pamperși, lapte praf pentru cei mai mici, încălțări, hăinuțe, și pentru cei mai mari întrucât la școală nu puteau merge desculți, și dacă mai rămânea vreun bănuț ar mai fi fost de procurat alimente cât să umple cu ceva golul din burticile atâtor copii.

Din primele clipe ne-am dat seama că Elena era o mamă eroină care se lupta cu toată ființa ei pentru a oferi micuților o viață cât de cât mai bunicică. Printre lacrimi ne-a povestit situația de acasă imporând ajutor. În fața dramei prin care trecea această mamă, am știut că Dumnezeu va rândui după cum doar El știe toate cele de folos, astfel încât copilașii să poată fi din nou fericiți.

„Elena, nu mai plânge, Dumnezeu te iubește și chiar dacă ar fi să mutăm munții din loc o vom face pentru micuții tăi!”

De atunci această familie s-a dovedit a fi una dintre cele mai binecuvântate de Dumnezeu. Munții nu i-am mutat din loc, dar am simțit cum a lucrat dragostea atâtor oameni buni care ne-au sprijinit încă din primele momente în împlinirea necesităților acestei familii. La venitul modest al tatălui am adăugat dărnicia dumneavoastră, dragilor, și au rezultat lunar alimente de bază, hăinuțe și încălțări noi și de bună calitate pentru cei mici, electrocasnice (vă dați seama… la 7 copiii o mașină de spălat nu are o viață mai bună), dar cel mai important grăuntele de dărnicie s-a transformat într-o căsuță în care cei mici să poată ajunge oameni mari!

În noul „acasă”, Andra și frățiorii ei fac eforturi pentru a fi printre cei mai buni din clasă, aceștia știind mai bine ca oricine că singura șansă și cea mai de preț recunoștință pentru eforturile mamei este educația.

PS! Îl mai știți pe Ionuț, cel iubitor de tehnologie, care mă ruga într-un clip acum câteva luni să-i ofer un laptop? Cu siguranță nu ați uitat reacția lui când i-am propus, în schimb, un teanc mare de cărți.

Dragii mei, dincolo de aprecieri și inimioare, 10.233 de copii sărmani ne îndeamnă să facem o faptă bună.

DĂRUIM LUMINĂ?

10.233 de copii au nevoie de ajutorul nostru!

10-233-de-copii-au-nevoie-de-ajutorul-nostru  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Dragilor, a trecut ceva timp de când nu v-am mai invitat la Depozitul Faptelor Bune.

De pe la Crăciun, mai exact, am umplut și golit cu daruri de nenumărate ori hala cea mare, iar curtea a găzduit și ea sute de metri cubi de lemn.

Iată, însă, că odată cu primăvara, trecem la o altă etapă, și nu mă refer aici la curățenie, ci la semănat GRĂUNTELE DE LUMINĂ.

Discret, așa cum ni-i obiceiul, de câteva săptămâni încoace, am început să adunăm numai bunătăți și frumuseți pentru cei 10.233 de copii sărmani, care așteaptă și anul acesta Paștele flămânzi, goi și împovărați de mizeria unei lumi indiferente la necazurile celor mai mici frați ai Domnului Iisus Hristos!

Este timpul, dragii mei, să ne pregătim și noi de Paște. Iar când vorbim de pregătire vorbim nu doar de mese sau vacanțe, ci vorbim mai presus de toate de sufletul nostru. Și ce-o fi mai de folos pentru suflet, dacă faptele bune pentru cei sărmani.

Haideți, dragilor, să primim Lumina Domnului Iisus Hristos în sufletele noastre DĂRUIND LUMINĂ unui copil sărman din cei 10.233, îmbrăcăminte, alimente și articole de curățenie!

Sfinții 40 de mucenici din Sevastia – Un infinit al iubirii de Dumnezeu!

sfintii-40-de-mucenici-din-sevastia-un-infinit-al-iubirii-de-dumnezeu  [Dan Damaschin - Glasul Vietii]

Cu siguranță mulți dintre dumneavoastră adulmecă „sfințișorii” bine însiropați cu nucă din belșug ce se vor găsi în cele din urmă pe mesele noastre. Mai pui deasupra și un pic de miere, iese o adevărată bunătate.

Tare dulci sunt mucenicii, dar tare grea îi mucenicia.

Câți dintre noi știu oare că ziua de astăzi nu-i nici despre colăceii care, din ce văd eu, aduc mai recent a covrigi polonezi, nici despre cu câte pahare (de apă, sper eu) suntem în stare să ne hidrăm.

Aș plasa cei 40 de mucenici între infinitul iubirii de Dumnezeu și infinitul sfințeniei cu care Acesta i-a încununat, erau oameni simpli, ca oricare dintre noi într-o lume și pe atunci la fel de schimbătoare, o lume căzută în păcat; o lume în care la prima vedere, sfințenia nu-și avea niciun loc.

Ce aveau însă aceștia și ce ne lipsește astăzi mai mult ca oricând este curajul de a-l mărturisi pe Hristos, indiferent de ce ar spune lumea sau ce grele suferințe ar presupune acest lucru și curajul de a-și purta crucea pe urmele Mântuitorului.

În fața vremelnicului împărat l-au mărturisit pe Domnul Hristos, împăratul tuturor oamenilor și al vremurilor. Pentru acest lucru, ei au fost aruncați într-un lac înghețat în care după cum sperau răufăcătorii aveau să-și găsească sfârșitul.

Mă întreb ce șoc au avut cu toții când au constat că soiurile de gheață s-au spart și căldura credinței lor au înghițit cantități imense de apă. Văzând că trupurile lor se sfârșesc la dorința oamenilor, ci după cum îngăduie doar Bunul Dumnezeu, i-au supus la chinuri dintre cele mai grele, iar în final au fost arși de vii.

…Și astăzi într-un colț de lume sunt creștini care îl mărturisesc pe Hristos la modul cel mai adevărat, sacrificându-și trupul pentru cel pe care îl iubesc cu toată ființa.

Să ne gândim așadar, măcar pentru o clipă când ne bucurăm alături de cei dragi ai noștri, de mulți așteptații sfințișori că Dumnezeu ne cheamă să transformăm sfințișorii în roade ale credinței celei adevărate.

Și apropo de 8 Martie, ziua femeii sau ziua mamei, ați văzut ce face o mamă creștină pentru fiul ei? Îl poartă în spate în ciuda bătrâneților ei pentru a deveni sfânt și nu orice sfânt mucenic, adică să-și piardă viața sa pământească pentru viața cu Hristos în cer.

Câți dintre noi suntem în stare să pregătim cu adevărat copii noștri pentru viața cea veșinică?