Lună: martie 2023

Pentru că nevoile pruncilor sunt multe vă așteptăm pe toți cei care doriți să oferiți din puținul vostru: pampers, lapte praf, alimente de bază sau doriți să îmbrăcați unul din cei 8000 de suflete, care încă așteaptă un Grăunte de Lumină, în București!

Părintele Antonie (0746908717) va fi vineri, 24 martie, în Sectorul I, lângă Piața Domenii, între orele 18.00-19.00. Cei care doriți să dați o mână de ajutor copiilor sărmani ai Moldovei, îl puteti contacta oricând pentru a rezerva unul din locurile mașinii care va pleca în aceiași seară către Iași.

Acesta a fost mesajul copiilor școlii parohiale Parohia Ortodoxă Română Sf Ap Petru și Pavel/Sf Cuv Gertrude – Uccle la finalul a trei zile în care am avut marea bucurie de a fi în mijlocul unei comunități cu români dintre cei mai frumoși.

Deși sunt la mii de kilometrii distanță, cele câteva sute de creștini s-au dovedit a fi tare aproape de inimile copilașilor sărmani din Moldova, îmbrăcând un număr de 275 de copilași.

Mulțumesc, Părinte Dorian.

Mulțumesc familiei Mihai Ilade, pentru găzduire și pentru faptul că veniți cu atâta dragoste în sprijinul activității noastre.

PS. După ce am vorbit despre dragostea lui Dumnezeu cu copilașii din parohie, Ioan, un băiețel tare simpatic mi-a promis că atunci când va crește mare va ajuta nu 10.233, ci 10000000 de copii sărmani. Dumnezeu să te ajute, Ioan!

Ce minunat este când Dumnezeu lucrează prin oameni.

Dragilor, știați că astăzi este ziua mondială a apei?

Stau și mă gândesc cum ar fi viața noastră dacă nu ar mai exista apă?! Am mai putea supraviețui? Am mai avea cu ce găti, spăla sau uda culturile din grădini?

Ei bine, dragilor, pentru noi este simplu să avem apă… ne trezim dimineața și dăm drumul la robinet, apa curge lin, iar noi suntem fericiți.

Dar vă gândiți cum este pentru copilașii sărmani care nu au apă? Cum se trezesc ei, micuții și sunt nevoiți să se spele la lighean sau cu apă rece de la fântână? Cum este pentru ei să o care de pe la cine știe ce locuri îndepărtate, în cine știe ce bidoane, pentru ca a lor mămicuțe să-i îmbăieze și să le gătească?! Da, dragilor, înafara zonei noastre de confort sunt copilași care suferă din cauza lipsei de apă.

Dumneavoastră cum prețuiți apa?

Ana-Maria, o mămică, o mână de om cu o voință și o dragoste cât un munte!-

Cu 7 copii acasă și cu cel de-al 8-lea pe drum, Ana-Maria, o mamă iubitoare dintr-o comună ieșeană își dorește ca cei mici să nu înseteze.

Da, dragilor, ați auzit bine, în secolul XXI, în care cu toții beneficiem de apă la o apăsare de buton sau la rotirea robinetului, există chiar aproape de noi, mii de omeni care drămuiesc fiecare gram al apei binefăcătoare și esențială pentru un minim de confort.

O cunoaștem pe Ana-Maria de ceva anișori, când ne-a cerut ajutorul întrucât din modestul venit al familiei, la care doar tatăl contribuia muncind din greu zi și noapte, nu putea asigura mai nimic în afară de câteva mese.

Unde mai pui că avea deja copilași, ce mergeau la școală și care aveau nevoie de sprijin, fie că ne referim la hăinuțe, încălțări, rechizite, fie că ne referim la pachețelul pentru școală, un vis pentru micuții ei.

Știam că locuiau într-o casă din lut peste care dacă ar fi plouat prea mult, ar fi riscat să se surpe, punând în pericol viața tuturor. Cu grea au construit-o cei doi soți, dar cu multă speranță la gândul că în ea vor avea un viitor cei mici.

Anii au trecut și pe măsură ce copilașii creșteau, nevoile s-au înmulțit și ele, astfel că dincolo de fântâna pe care Ana-Maria și-o dorește, cred eu, că ar avea cu toții nevoie de o locuință ceva mai mare și mai sigură.

Până atunci Emanuel și frățiorii lui se luptă cu sărăcia și neputința, dar visează departe de tot. Singura scăpare pentru ei este școala și asta o știu cu toții. De aceea fac eforturi uriașe pentru a obține rezulte din cele mai bune și a se face remarcați de către profesori.

Dificil este fără îndoială, însă mâna de ajutor pe care le-am întins-o din Biserica Maternității „Cuza Vodă” s-a transformat în aripi pentru acești micuți care nu peste mult timp vor ajunge oameni mari.

Ce ați face dacă frații voștri v-ar agresa și amenința că veți rămâne fără locuință?

Începem săptămâna cu o nouă poveste, am spune noi dureroasă, în care vă prezentăm drama mămicii Costela și a copiilor săi, care trăiesc de câțiva anișori sub amenințarea că nu va trece mult până vor fi alungați din casă… iar cei 8 copilași vor rămâne pe drumuri.

Să vă spunem de la ce a început totul?

Cu toții am citit, sper eu, romanul lui Rebreanu, cel în care era prezentată o adevărată dramă, însă viața acestei mămici depășește cu mult ceea ce și-ar fi putut imagina autorul și, din păcate, doar ea știe la câte agresiuni a fost supusă și prin câte suferințe a trecut.

…Și dacă vă întrebați pentru ce toate acestea? Ei bine, pentru pământ… Întrucât, dacă ar fi să ne gândim la căsuța în care și-a găsit adăpost, ea și cei 8 copilași, improprie ar fi un termen prea generos pentru a o descrie. O căsuță bătrânească din lut, cu doar două camere, construită cu mare greu, aceasta este cam toată averea la care ceilalți frați râvnesc cu atâta înverșunare.

Pe mămica noastră am descoperit-o acum 4-5 anișori, când disperată ne-a cerut ajutorul după încă un episod în care fusese agresată de cei ce trebuiau să le fie sprijin de nădejde. Nu știa dacă va putea răzbi de una singură prin atâtea greutăți, pentru că nici nu trecuse mult de când pierduse o sarcină destul de avansată, tocmai că fusese victima violenței fizice.

Încă de la început, i-am oferit protecție, consiliere și ajutor alimentar, întrucât alimentele de acasă erau mult prea puține pentru a hrăni atâtea guri flămânde, mașină de spălat și toate cele necesare pentru ca traiul să le fie un picuț mai ușor.

Anii au trecut, însă ea a rămas la fel de bună ca în clipa în care am cunoscut-o. Își iubește copii la fel cum o mamă o poate face, se îngrijește și se străduiește să le ofere tot ceea ce le-ar putea fi de folos. Cât în ceea ce privește justiția, cazul micii căsuțe este încă deschis, nu există hotărâre definitivă și singura rezolvare, din câte cred eu, este ca micuții Costelei să ajungă ceva mai aproape de oraș, într-o locuință decentă cu toate condițiile în care pot crește și învăța, departe de toate abuzurile domestice.

Căci drept vă mărturisesc, copilașii au ajuns să aibă traume în urma certurilor repetate. Ne străduim din răsputeri să le redăm liniștea, dragostea, speranța și lumina de care aceștia au atât de multă nevoie. Încercăm să alocăm în regim de urgență o locuință salvatoare, doar că toate acestea necesită un minim de efort din partea tuturor.

Îmi doresc, dragilor, să-l știu pe Ilie ajuns pompier, după cum și el își dorește, dar pentru ca acest lucru să fie posibil va avea nevoie de susținere pentru încă vreo câțiva ani de acum încolo.

Mai sunt doar 4 săptămâni până când ne vom spune cu toții „Hristos a înviat”, Hristos cel Înviat va intra și în căsuța acestor micuți.

Vom găsi oare bunătate în inima noastră pentru a le însenina această mare sărbătoare?

Dragilor, în Duminica a III-a a Postului Mare, Domnul Iisus Hristos m-a călăuzit în Biserica Sa din Parohia Ortodoxă Sf. Ap. Petru și Pavel/Sf. Cuv. Gertrude – Uccle, aici unde am simțit în mod real puterea Sfintei Cruci.

Dincolo de dragostea fără de margini pe care o au față de copiii noștri, materializată în îmbrăcarea a 275 de copii sărmani, frații și surorile păstoriți de minunatul Părinte Dorian, au dovedit prin pildă vie că într-o lume atât de largă și dezbinată, deopotrivă, dragostea față de biserica strămoșească, credința nestrămutată în purtarea de grijă a lui Dumnezeu și slujirea jertfelnică a aproapelui sunt cele mai frumoase podoabe ale sufletului, fără de care nu există nici Post, nici Înviere.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Să vă binecuvânteze Domnul Iisus Hristos cu bucurii nepieritoare!

Suntem la finalul zilei de sâmbătă… o zi numai bună de măsurat, evaluat și tot ceea ce presupune activitatea unui asistent social care își face treaba cu temeinicie.

Astăzi, am luat cu asalt, una dintre cele mai sărace comunități ale Moldovei, iar pentru că cei mai bine de 500 de copilași din Crucea ne-au așteptat tare cuminți, le-am promis că ne vom întoarce în mai puțin de o luna, pregătiți cu daruri dintre cele mai frumoase.

Și tu poți face un copil fericit!

Dăruim lumină?

O veste fantastică de la mămica Alice, alături de care luptăm cu un cancer pentru care medicii de aici nu-i dădeau nicio șansă la finalul anului trecut.

Costurile pentru tratament și îngrijiri? Un pic peste 30.000 EURO. Dincolo de orice cifră, pentru elevii și copilașii acestei mame, viața lui ALICE este neprețuită!

Lupta merge mai departe!

V-ați întrebat vreo dată cum arată o mamă trecută prin patru cezariene?

Vasilica noastră este o mamă care în urmă cu câteva luni a venit speriată, palidă și tremurând din toate încheieturile, cuprinsă de deznădejde, căci primise două vești ce aveau să-i schimbe total viața. Pe de o parte, vestea cea bună că va fi din nou mămică, pe de altă parte, vestea că viața ei va fi într-un mare pericol dacă va alege să ofere o șansă la viață.

Ei… și de aici a început o întreagă luptă…

După părerea medicilor, rezolvarea problemei Vasilicăi era doar avortul, singura metodă prin care „răul” putea fi înlăturat. Din acel moment, Vasilica nu doar că ne-a devenit prietenă, dar a devenit parte din marea noastră familie.

Am călăuzit-o pe Vasilica și am purtat-o pe la zeci de controale, am căutat cei mai pricepuți medici. Am călăuzit-o pe Vasilica și am purtat-o pe la zeci de controale, am căutat cei mai pricepuți medici, cum știm noi mai bine, am parcurs mii și mii de kilometri, și ne-am asigurat că pruncul va veni pe lume.

Trebuie să vă mărturisesc și marile frici pe care le-am trăit, alături de medici, mai ales atunci când venea vreun telefon de la Vasilica, căci aflându-se la a patra cezariană, riscurile erau uriașe. Ne-am rugat Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului și tuturor Sfinților și, astfel, Vasilica a născut cu bine, iar pruncul, căruia medicii nu-i dădeau șanse, este astăzi sănătos și fericit, înconjurat de iubirea și dragostea membrilor familiei sale.

Pentru Măriuca, o fetiță tare scumpă de vreo 6 anișori, mămica ei, Vasilica nu este doar o mămică. Încă de dimineață, cu toate că nu o știe prea bine la vârsta ei, îi aude pașii în căsuța cu două camere și din glasul ei înțelege că mămica ei e mai rapidă decât răsăritul soarelui.

Vasilica noastră se trezește tare de dimineață, pentru că în căsuța ei ???????????????????? ????????????????????????????̦???? așteaptă să primească micul dejun, de multe ori cam sărac, ce-i drept; așteaptă să fie îmbrăcați, unii dintre ei pentru școală; așteaptă un cuvânt bun și o încurajare pentru rezultate cât mai bune la învățătură.

Cum încă nu a început școala, Măriuca se trezește ceva mai târziu, dar asta nu înseamnă că este timp și de lenevit… Cum cămăruța lor mică se transformă într-un fel de stup, în care fiecare are câte o activitate și Măriuca noastră intră rapid în ritmul zilei, urmându-i pe frățiorii cu ceva mai multă energie.

Masa-i repede gata și Vasilica noastră rămâne cu multă treabă, fie că ne referim la a avea grijă de mezinul familiei, care are doar câteva luni, fie că ne referim la a asigura hrana, ori a pregăti hăinuțe curate pentru zilele ce vor urma.

La patru copii, hăinuțele se duc destul de repede și, de aceea, programul de spălat este unul cam de fiecare zi. Da, când ai acces la apă curentă și la energie, e foarte ușor să speli zeci de kilograme de haine, fără a-ți răni mâinile ori a pierde timp. Dar ce te faci când ai acces la doar 6 găleți de apă pe zi și din acestea ești nevoit să asiguri toate cele de lângă casă?!

Numai Vasilica știe cum le organizează pe toate pentru a se încadra și a mai stăvili puțin din nevoile gospodăriei. După cam 4 ore, copilașii se vor întoarce de la școală și atât are la dispoziție mămica noastră pentru a le face pe toate. Parcă desprinsă dintr-o poveste cu super-eroi, printr-o supraputere pe care doar ea o are, aceasta îi primește zâmbitoare înapoi acasă, mai întâi pe Măriuca, apoi pe frățiorii ei. La grădiniță a fost o zi minunată, astfel că cea mică îi povestește mamei toate cele și cuminte, așteaptă prânzul.

După un somn binemeritat, Matei și Remus dau startul unei sesiuni de hârjoneală la care nu ai cum să rămâi indiferent și uite așa, dragilor, Vasilica pare că le face pe toate și că e acolo pentru nevoile deloc mici ale micuților ei. Adevărul este că Dumnezeu este cel care îi dă putere și îi alină suferințele.
Cu toate că și-ar dori să facă mai mult, tot ceea ce reușește soțul ei e să asigure un venit minim din care sa trăiască 6 suflete, din munca grea la câmp ori taiat lemne, neavând transpot pentru un loc mai bine platit la oraș.

Cum știm că Vasilica este o mamă vrednică nu am stat prea mult pe gânduri când ne-a cerut ajutorul. Cei 4 copilași sunt dincolo de a fi 4 poziții dintr-o listă de 10.233. Sunt 4 suflete care așteaptă de Sfintele Paști alimente, încălțări noi, hăinuțe de calitate.

Episodul 14 al „Grăuntelui de Lumină” are în centru povestea Gabrielei, o mămică pe care o avem în grijă de aproape doi anișori, atunci când i-am descoperit în una din comunele Moldovei, în cadrul unei anchete sociale.

Era cam în această perioadă, pe când, dacă rânduiește Dumnezeu ploaie, noroaiele sunt singurul prieten al multora dintre copilașii de care ne îngrijim. Luăm la pas, așadar, în această perioadă multe dintre drumurile, când prăfuite, când înnoroiate, ale Moldovei noastre dragi, în speranța că vom aduce lumină în viața sutelor, miilor de copilași care ne așteaptă mereu când mai abătuți, când energici, dar mereu cu aceiași ochi scânteietori.

Pe fiecare dintre aceștia îi măsurăm din cap până-n picioare, îi ascultăm și le cântărim nevoile, mereu ca o povară cât un munte de mare pe umerii lor mici. Pe atunci, Parascheva, minunea cea mica de 1 anișor a Gabrielei, făcea primii pași (dacă e să fim sinceri, mergând mai mult de-a bușilea), și se bucura de grija frățiorilor mai mari, respectiv a părinților, care munceau din greu pentru a-și hrăni puișorii.

…Și pentru a le veni în ajutor, am pus și noi o mână, fără să stăm prea mult pe gânduri. Pe de o parte, am intervenit cu un fond de alimente, după ceva căutări în depozitul faptelor bune (vă dați seama, vorbim aici de 9 copilași de hrănit, copilași în creștere), apoi le-am dăruit periodic, încălțăminte și hăinuțe noi, de cea mai bună calitate.

Și-am făcut, și atunci, așa cum nădăjduim să facem și de această dată, o bucurie mare, pentru fiecare suflețel al acestei familii. La scurt timp însă, o veste dintre cele mai cumplite a ajuns la noi. Tatăl s-a stins fulgerător,în urma unui accident vascular hemoragic. În urma sa, familia a rămas văduvită de dragostea unui tata iubitor, vrednic, iar 9 suflețele îi vor duce dorul o viață de acum încolo.

„Cu toate că s-a stins pe-acest pământ, să știți că tatăl vostru s-a dus la Doamne-Doamne, și oricât de greu v-ar fi, să știți că vă iubește și se roagă pentru voi!”

Așa le-am spus micuților, în speranță că măcar o părticică din suferința lor o vom putea alina. Adevărul era că, dincolo de această alinare, acești copii aveau nevoie, mai mult ca oricând, de un acoperiș deasupra capetelor, întrucât ploaia începuse să își găsească loc prin tabla spartă în multe locuri.

La scurtă vreme, căsuța lor a intrat în reparații capitale, la finalul cărora, după o transformare radicală, spunem cu bucurie că cei 9 micuți trăiesc în condiții mai bune. Parascheva are astăzi 3 anișori și curând, va intra în grupa mică; și ea, ca de altfel toți micuții familiei, vor avea nevoie de încălțări noi, hăinuțe noi, alimente și multă susținere, pentru că vrem să-i vedem oameni mari.

Dăruim lumină?