Lună: martie 2023

Se aproprie marea sărbătoare a Învierii Domnului Iisus Hristos!

În ajun de Crăciun, Vasilică a rămas fără mamă, după ce cu 6 ani în urmă l-a pierdut și pe tata. Este ușor de înțeles că pentru el, Paștele oricât de mult s-ar strădui va fi unul trist, la fel ca și pentru frații lui, Tudor, Denisa și Ștefana.

Trist pentru că după ce se vor întoarce de la Biserică cu făclia de Înviere în mâini nu va fi nimeni care să-l ia în brațe, să-l sărute și să-i spună „Hristos a înviat”.

Nu mai vorbim de faptul că fără ajutor în casa lui nu va fi nici masa plină, nici miros de cozonac și nici ciocnit de ouă roșii.

Pentru a dărui acestuia și fraților lui o rază de lumină și un strop de speranță este nevoie mai presus de toate să-i dăruim iubire, iar pentru aceasta avem nevoie de mare ajutor, de ajutorul vostru, al tuturor.

Pentru a-i duce lui Vasilică hăinuțe și încălțări noi, de cea mai bună calitate, bucate pentru o masă plină și tot ceea ce trebuie unei familii pentru a avea de toate.

Asemeni lui Vasilică, în lista noastră, a Grăuntelui de Lumină sunt 10.233 de copii sărmani. Până în momentul de față, 2000-3000 au deja un înger păzitor, un donator care să le aducă lumină.

Din păcate, încă 6847 așteaptă dragostea noastră!

Pentru că se aproprie și sfârșitul trimestrului în care firma dumneavoastră poate face o sponsorizare pentru o cauză nobilă, vă îndemn, dragilor, să direcționați bănuții din impozitul pe venit pentru Vasilică și cei 6847 de copii care trebuie ajutați să ajungă oameni mari.

În această perioadă, tot ceea ce contează pentru noi este fericirea lui Vasilică și a tuturor copiilor ca el.

Cu ani în urmă, pe când eram preot la Cozia, multe bunicuțe, printre care și vecina mea, Viorica, șerpuiau printre camioane și jeep-uri de Moldova, dând din primele cireșe și asta pentru că nu puteau mânca fără a da de pomană.

Ieri pe la amiază, Iustin, un copilandru însoțit de bunicuța lui a învățat să scrie primul pomelnic, dăruind cu aceasta unui copil sărman bănuții ce i-a economisit, renunțând la pachețelul ori bunătățurile favorite.

Aseară târziu, Claudiu, viitor polițist la Școala de subofițeri de la Câmpina, a ales să-și doneze solda, adică banii de mâncare ori de buzunar, pe care îi primește pentru diferite trebuințe, copiilor noștri sărmani.

Dragilor, contrar a tot ceea ce se spune și se promovează, anume că răul este din ce în ce mai puternic, văd zilnic că sunt încă mulți copii de grădiniță, elevi și studenți, care aleg să-și dăruiască dulcele, covrigul, cafeluța și unii poate chiar țigara, pentru a face o faptă bună, pentru a dărui lumină unui copil sărman.

Deși aparent, lumea se îndreaptă spre întuneric și toate cele reclamă răutate, în realitate, mai sunt, știuți doar de Dumnezeu, bunici ca Viorica, copii frumoși ca cei de grădiniță, care își dăruiesc bunul sau dulcele pentru copiii sărmani.

Iar dacă vom aveam polițiști așa cum este Claudiu, cel pregătit la propriu să lupte cu viața lui pentru a o salva pe a celor în suferință, înseamnă ca „DA!”, avem șanse, există speranță, iar la orizont ne așteaptă încă multă lumină.

Felicitări, Claudiu, cei dragi ai tăi să fie mândri de tine.

Domnul Iisus Hristos să ne binecuvânteze neamul cu oameni iubitori, harnici și jertfelnici.

Dumnezeu i-a salvat!

Acum o săptămâna, inima Soniei a stat în loc pentru o clipă, când de la capătul celălalt al liniei telefonice a aflat o veste îngrozitoare. Casa în care locuiau cei 7 copilași, pentru care ea este un înger, a izbucnit un incendiu din cauza sobei improprii, folosită ca unică sursă de încălzire de ceva ani buni încoace.

A venit într-un suflet în Biserică să-mi dea această veste, dar Slavă lui Dumnezeu, un vecin i-a pus la adăpost pe cei mici de flăcările mistuitoare.

Am liniștit-o, spunându-i că Dumnezeu i-a salvat comorile și că dacă El va voi vom găsi cele de trebuință pentru ca această mămică să aibă ce le oferi celor mici. Nu fusese prima oară când am încredințat-o de grija lui Dumnezeu, întrucât familia Soniei este în grija noastră de mai bine de 3 ani. Și atunci, ca și acum o situație dramatică pusese o mamă în mare dificultate.

Tatăl și stâlpul acestei familii s-a stins fulgerător în urma unei afecțiuni hepatice năruind bruma de speranță și de venit a întregii familii. Vă dați seama la 7 copii e imposibil să fii mamă cu normă întreagă și angajată pentru 6-8 ore pe zi. Micuții au nevoie de dragoste, de ajutor cu temele, au nevoie de mâncărică, de hăinuțe curate și tot așa…

De aceea era o situație dificilă întrucât într-o clipă rămăseseră fără orice sprijin. La câteva săptămâni după ce tatăl s-a mutat la cer, Sonia mi-a spus simplu: „Părinte, vreau să muncesc. Vreau să pot oferi ceva celor mici și vreau să aibă un exemplu pentru când vor fi mari”.

A urmat 3 ani în care Dumnezeu ne-a oferit o lecție a iubirii. Pe de o parte, Sonia a devenit unul dintre oamenii de bază ai Bisericii noastre, oferindu-ne un exemplu a jertfelniciei unei mame pentru pruncii ei. Pe de altă parte, Dumnezeu i-a binecuvântat familia astfel că, iată, 7 copilași cresc și se bucură că prin Dumnezeu ajung oameni mari.

Cât de curând cu toții se vor bucura de un locușor luminos ceva mai bun și călduros pe perioada iernii, o căsuță, așa cum Sonia și cei 7 copilași și-o imaginează de multă vreme.

Până atunci, însă, de Sfintele Paști aceștia ne așteaptă să cântăm împreună „Hristos a Înviat”. Mai mult ca oricând avem nevoie de sprijinul dumneavoastră, pentru a-i ști curați și frumoși de Sfintele Paști.

DĂRUIM LUMINĂ?

VESTEA CEA BUNĂ începe cu rugăciuni, flori, Biblii și daruri pentru toate mamele și pruncii din brațe ori din pântece din Maternitate.

Urmează o masă tradițională pentru mame, Marșul pentru viață, flori pentru mame și, nu in ultimul rând, spectacolul „Vestea cea Bună” de la Foișorul „Punguța cu doi bani” de la Biserica Sfântului Arhidiacon Ștefan din Țicău.

La mulți ani, dragi mame! Să vă ocrotească PREA SFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU!

La finalul lunii ianuarie, Vasilică, frățiorul cel mic al celor 5 copilași din familia Costandache ne-a chemat să-i cântăm „La mulți ani”. A fost prima lui zi de naștere fără mami pe care o iubea cu toată ființa sa. ????

Petronela s-a mutat la cer fulgerător, răpusă de o suferință cardiacă, ce nu i-a dat nicio șansă. Cu toate că au luptat îndelung să o salveze, personalul medical de pe ambulanță s-a dovedit a fi neputincios, stopul cardio-respirator dovedindu-se a fi unul neresuscitabil, astfel că a trecut la Domnul fără a mai ajunge la spital.

Cei mici vor purta mereu în suflet amintirea luminoasă a ei, o mamă eroină, care nu doar că le-a dat viață, dar zi și noapte a fost lângă ei și s-a jertfit pentru a crește oameni mari.

De câțiva ani încoace, frățiorii lui Vasilică erau încredințați că tati și el mutat la ceruri, mult prea devreme se ruga pentru ei la Doamne – Doamne, și se îngrijea ca niciun lucru, oricât de mic să nu le lipsească. Toate rugăciunile au fost ascultate, întrucât alături de oameni tare dragi, am reușit să le asigurăm cam toate cele de folos, fie că facem referire la alimentele atât de necesare, hăinuțe și încălțări pentru școală și chiar o căsuță în care aceștia să poată trăi o copilărie ceva mai frumoasă.

Vestea că mama nu mai este ne-a lovit pe neașteptate, atât pe noi, căci speram ca Dumnezeu să îngăduie ca ea să fie cât mai mult timp alături de cei mici, dar mai ales pentru ei, care ar fi avut nevoie mai mult ca oricând de un suflet care să-i aline și să-i protejeze.

Cum să alini 5 suflete atât de fragile?! Cum poți să-i aduci lui Vasilică de ziua sa, un strop de fericire?

Ne-am pregătit cum am știut mai bine… În bucătăria Vieții am pus la cale cel mai gustos și dulce tort din câte ar putea să existe, la fabrica de jucării am alcătuit piesă cu piesă cea mai colorată și frumoasă din câte jucării ar putea să existe, ne-am străduit cu toții să facem din această zi una ceva mai altfel decât cele care s-au scurs de la trecerea la Domnul a mamei.

A fost una dintre întâlnirile de suflet, care ne-a amintit că Dumnezeu așază înțelepciunea Sa în cele mai curate inimi. Dincolo de orice cuvânt spus sau șoptit, am înțeles că Vasilică știa mai bine ca oricine că, de Sus, cineva se ruga pentru el. I-am îmbrățișat pe cei mici, i-am îndulcit și le-am arătat toate bunătățile ce le pregătisem pentru ei. La rândul lor, ne-au primit cu toată dragostea în mijlocul lor și cele câteva ore câte am fost la ei, s-au simțit ca un soi de timp al rugăciunii.

În final, cei mici ne-au oferit un dar neașteptat, lângă ei, simțindu-ne, încă o dată, copii.

De ziua lui, Vasilică mi-a spus că, mai mult decât orice, cel mai frumos cadou pe care l-ar putea primi este acela de a nu mai fi singur. Oameni dragi, haideți să-i fim alături, să-l mângâiem și, mai ales, să ne simtă aproape!

Vasilică și frățiorii săi sunt 5 dintre grăuncioarele de lumină care ne așteaptă în căsuța lor. Și pentru ei, ca și pentru cei 10.233 de copii, am pregătit un pachețel cu hăinuțe, articole de igienă și alimente.

Facem ultimele retușuri pentru concertul caritabil „Vestea cea bună”, ce va avea loc mâine, de Sărbătoarea Bunei Vestiri, de la orele 15.00.

Interpreți dintre cei mai iscusiți de la mai toate grădinițele din Iași își vor arăta măiestria timp de două, trei ore, susținuți de mămici, tătici, bunici, dar și de dumneavoastră, bunilor prieteni ai activității noastre!

Cei mici își doresc să fie de ajutor copiilor și mămicilor sărmane care vor primi cele mai bune îngrijiri în cadrul primii policlinici sociale din România, ce își va deschide porțile la finalul acestui an.

Chiar dacă bugetul pentru ca acest vis să devină realitate depășește 2 milioane de euro, credem că împreună putem face o minune.

Vă așteptăm, așadar, mâine, orele 15:00, pe strada Albineț, nr.44, la Biserica Sfântul Arhidiacon Ștefan din Țicău.

Florentina vrea să poată merge din nou!

Primii pași sunt, pentru cei mici, un prilej de a face cunoștință cu minunile pe care Dumnezeu le-a lăsat oamenilor. Mai întâi de-a bușilea, apoi încetișor, sprijiniți de părinți, se bucură că de-acum sunt ceva mai la înălțime și că, asemeni celor mari, pot folosi mânuțele la lucruri ceva mai serioase.

Știm cu toții că acești pași, întâi foarte timizi, nu-s deloc ușori și că se învață după muuuuulteee trânte, zbenghiuri, lacrimii și răăbdare. Dar, în final, abia dacă-i mai prinzi, la câtă energie și entuziasm, auuuuu!

Florentina învață, încetul cu încetul, să meargă din nou. Nu mai este de mult copil, ba chiar are 4 copilași ai ei, prețul vieții ultimului fiind aproape prețul propriei vieți.

Totul s-a întâmplat din senin, într-o dimineață ce începuse la fel ca oricare alta. Dinainte de primele raze ale dimineții, mămica, pe atunci a 3 copilași și unul în burtică, urma să pregătească prima masa a zilei, hăinuțele și încălțările pentru cei de școală. Din păcate însă, în acea dimineață, Florentina nu-și mai putea simți piciorul drept și abia dacă mai putea vorbi.

Simțea o greutate imensă care îi apăsa pe umeri și o durere de cap nu o lăsa deloc. A sunat la ambulanță, și nu după mult timp au sosit medicii, care să o ajute, însă a fost prea târziu. La spital, a aflat că suferise de un accident vascular.

Au urmat câteva zile de tratament intensiv, în pericol fiind viața ei și a copilașului din burtică. Șansele erau mici, dar profesionalismul medicilor și pronia lui Dumnezeu au făcut minuni, astfel că au fost salvați. La scurtă vreme, a venit pe lume, după cum ea ne mărturisește „o comoară”. Chiar dacă se născuse prematur, Ioana, la cele 2 kilograme șase sute, umplea cu energia și veselia ei lumea acestei familii, aducând speranța că, Florentina se va face bine.

A urmat o luptă cu totul altfel, mai grea decât toate celelalte, mămica noastră fiind nevoită nu doar a avea grijă de toți cei 4, dar să și învețe, încă o dată să meargă.

Pentru ea și cei de acasă, facem tot ce ne stă în putință. Are nevoie de multe ședințe de kinetoterapie și recuperare, pentru a-și recupera, pe cât posibil, funcția motorie. Pe de altă parte, mari sunt nevoile celor mici, fie că ne referim la alimente, încălțăminte, susținere pentru a păși în sălile de clasă curați, frumoși, demni.

Și ei, ca toți ceilalți copilași de pe listele Grăuntelui de Lumină, ne vor aștepta, cât de curând în căsuța lor. Doar împreună îi putem ajuta, dăruindu-le, de Sfintele Paști, cele de folos.

Dragilor, după cum știți, zi de zi, la Spitalul Maternității „Cuza Vodă” sute de mămici sunt în luptă cu marile dureri pentru a aduce pe lume prunci. Și ce este mai frumos decât a da viață și a fi lumină pentru sufletul copilului tău?!

De curând, mămicuța noastră Cristina a adus pe lume două prințese… frumoase, fix ca din povești. Aceasta are nevoie de un cărucior pentru gemenele sale, pentru ca aceasta să le poată duce acasă, acolo unde sunt așteptate de toată familia, cu sufletele pline de emoții.

Ce spuneți, facem o faptă bună și dăruim un cărucior?