În urmă cu 104 ani, pe 10 februarie 1919, o mamă cu patru copii de mânuță dădea naștere celui de al cincilea, celui care avea să fie unul dintre cei mai mari duhovnici ai neamului, cel care a pătimit ca mulți alți tineri pentru păcatele întregului neam românesc.
Drept pildă a credinței vii, Dumnezeu l-a învrednicit a birui înfricoșatele temnițe comuniste și o întreagă filosofie atee, iar după Revoluție a devenit cel mai înflăcărat apărător al demnității și libertății românești și creștinești.
Cât de minunată trebuie să fie înaintea Domnului această jertfă de mamă eroină din care se ridică așa vlăstar bine plăcut Domnului.
Părinte Iustine, roagă-te Mântuitorului Hristos, să rânduiască neamului românesc cât mai multe mame jertfelnice și prunci binecuvântați.