Mulți dintre conaționalii cu care intru in contact sau dezbateri despre viitorul țărișoarei noastre susțin fără rezerve faptul că suntem victime ale unui complot împotriva căruia nu avem nici o șansă de izbândă. Împotriva neamului românesc s – ar dezlănțui energii și grupuri de interese cu resurse uriașe, iar noi, săraci de când ne știm, n – avem, practic, cum să opunem o rezistență onorabilă (despre sorții de izbândă nici nu poate fi vorba).
Ostenit din cale-afara în ultimele săptămâni, pe măsura proiectelor la care ne înhămăm mereu, fără prea multă analiză a relației nevoi-resurse, mai-mai să ratez cea mai tare confruntare dintre Biserică și cei din tabăra mai sus pomenită.
Presa, căreia ar trebui, sincer, și de data aceasta, să – i mulțumim pentru ajutorul acordat în neplăcuta lucrare de a ne scoate gunoiul afară din ogradă, a avut pe masa subiecte fara egal, cu dovezi “tăinuite” cu grija ani la rândul, astfel încât, în cel puțin celebrele trei cazuri Pr. Pomohaci, PS Corneliu și Pr. Toader, durerea, revolta și uimirea nu prea mi-au mai lăsat loc decât la un îngrozitor “asta e!”.
[spacer height=”10px” id=”3″]
Vă întrebați, probabil, ce simte un om al Bisericii, când vede la ziar o asemenea “poveste”.
Că bărbat, preț de câteva clipe, daca e s -o spun pe cea dreaptă, aș fi dorit să – i întâlnesc pe cei în cauză, cu palmele goale, desigur. Dar, slavă Domnului, pentru gândurile cele bune și creștinești față de creștinii legați sufletește de Altarele bisericilor pătate de mizeria și neputința omeneasca și, de ce nu, pentru compasiunea față de “oia cachie”, fugară de atâta amar de vreme in haita …”lupilor”. Gândul că atâția oameni s – au trezit trădați în calea lor spre Hristos, cu sufletul plin de amărăciune, mă face să plâng că un copil și să îngenunchez cât mai apăsat înaintea Atotputernicului Dumnezeu spre a cere milă și …iertare.
Știu, că Bunul Dumnezeu, la fel ca-n vremea lui Ilie, nu va lăsa poporul să-si piardă sufletul, indiferent de cât de mulți preoți sau episcopi vor fi desconspirati în patimile lor.
Știu, de asemenea, că bunii creștini pot să ierte și să se roage cu lacrimi nu doar pentru dușmanii lor, ci și pentru dușmanii lui Dumnezeu.
Dar, de data aceasta, mai știu că lucrurile nu sunt nici pe departe să fie ceea ce par a fi.
[spacer height=”10px” id=”3″]
Ce vreau să spun?
[spacer height=”10px” id=”3″]
V-as ruga să fiți atenți la următoarele aspecte și după aceea să tragem împreună adevăratele concluzii din aceste evenimente.
1. Anul acesta Biserica Ortodoxă a dat cea mai clară dovadă de unitate și forța în dorința de a modifică slăbiciunilor unei Constituții care pretinde că apără neamul romanesc, deși permite în varianta actuala scoaterea educației religioase din școli sau înfăptuirea unor legături nefirești care sa demoleze, nu doar Romania ci insusi omenirea. Suntem tot mai aproape de un referendum la care avem dreptul să votam cu adevărat pentru familie și pentru Romania. C – așa ne da voie Europa.
După rețeta “Irlanda”, creștinii conservatoarei țări, bombardați in disperare de scandalurile re-reincalzite, nu au mai avut chef să iasă la vot în numele unei biserici epuizate de loviturile repetate, astfel încât o minoritate s -a impus în fața majorității.
[spacer height=”20px” id=”2″]
2.Zilnic, în media se scurg tot felul de informații, care, în mod normal, chiar daca țin de problema
noastră, nu ar trebui publicate pentru că aparțin unui dosar aflat pe mana procurorilor. Cel puțin așa cred eu că se face treabă în justiție, până ce se dă un verdict. Asta înseamnă că avem de-a face cu niște băieți buni de pușcărie, dar care fac bani frumoși din această afacere. Cine să de-a oare banii pentru un subiect deja expirat? Să fie oare niște indivizi cu resurse la discreție care au cea ce au cu Biserica?
[spacer height=”20px” id=”2″]
3. Biserica, așa cum spuneam, este aceasta institutie cu un cuvânt greu in viața românilor, care, la drept vorbind, daca adună niște bani, chiar face ceva cu ei. Treaba cu “hotia popilor” nu prea a mers, pentru că pe lângă o mașină luxoasă pozată din toate unghiurilor, mai ceva ca pe “mobile.de”, apar la tot pasul preoți amărâți, care abia dacă au ce pune pe masa, cu Dacii hrablagite, dar cu activitate demnă de UNICEF.
[spacer height=”20px” id=”2″]
Legătura tinerei generații este mult prea strânsă cu Biserica strămoșească, iar copiii noștri reprezintă”marfă de calitate” pentru orice tip “investiție”murdară. Vorbim, deci, de copiii care valorează miliarde de dolari peste câțiva ani, daca vor crește fără “prejudecăți” ( oare cat ar plati un individ din vest pentru o “prospătura”din Romania?) și de grămezi de bani care s -ar duce nu pe la săracii noștri , ci pe la ong-uri “vestite” sau “asfalt”. Mamă, ce mai propaganda s -ar mai face și ce cluburi faine s -ar dezvolta și pe la noi! N-ar mai bate lumea atâta cale până în Olanda pentru un băiat sau o țigară selecta. “Spitale, nu Catedrale”? Să fim seriosi! S-au făcut destule autostrăzi, încât ajungem imediat afară. Că doar bani s -au tot alocat cât pentru mii de spitale.
Așadar, nu vi se pare cam multă vorbărie și filme de proasta calitate pentru niște păcătoși, când vorbim, de fapt, despre un asediu. Ar fi cazul sa ne temem, oare, că va cădea Cetatea in mana tâlharilor, iar copiii noștri luați ca robi?
Eu zic că nu se va întâmplă așa ceva, mai ales că la noi tronează însuși Domnul.
Doar că este trebuință de un singur lucru.
Să credem cu tarie in atotputernicia Sa. Și să o apărăm cu rugaciune și cu post. C -asa se biruie dușmanul de crestin!
Si mai avea bunica o vorbă: “să n -arunci cămașa pentru un purice in foc!”
